Zedonk și cocoșul cu trei creste

Arborii  doctrinari nu  mai  interesează pe  nimeni  în  România. Chiar dacă ar interesa, nu mai sunt la îndemână. Au fost tăiați, mărunțiți și aruncați pe focul tranziției friguroase și fără sfârșit de la totalitarismul unei culori politice la cacofonia ideologică. Politica românească de astăzi este un soi de protopolitic în al cărui intra și extravilan se aude doar zgomotul asurzitor al ineficienței.

Evoluțiile interne ale partidelor folosesc din ce în ce mai mult modelul struțo-cămilei. Există în fiecare partid oameni și curente care pot anima – fără greutăți de adaptare – atmosfera în celelalte formațiuni politice. O migrare a acestor actori dinspre stânga spre dreapta sau invers nu mai miră pe nimeni. Ne-am obișnuit cu șoferii care, dacă semnalizează dreapta, în mod sigur o iau la stânga. Sau invers.

În vreme ce multă lume – de la analiști politici la simpatizanți dezamăgiți – așteaptă o limpezire doctrinară în PDL, partidul-carcalete dă de înțeles că nimic nu-i priește mai mult decât criza de identitate. Se simte în ea ca peștele în apă. Există semne că struțo-cămila cu pene liberale și cocoașă PD își propune să se îmbogățească și cu niște picioare creștin-democrate. La limpezirea capului par a se gândi puțini pedeliști.

Dacă ne luăm după informațiile care circulă de vreo câteva luni, Teodor Baconschi se pregătește să devină membru al PDL. Pierdere de vreme. Cine a luat vreodată în serios pretenția dlui Baconschi că ar fi independent? Este un scenariu răsuflat încă de pe vremea când ”independentul” Traian Ungureanu decidea să facă același pas. Cu sau fără carnet de partid, opțiunea politică a lui Teodor Baconschi este arhicunoscută. Și demnă de respect.

Ilustrație & Copyright © 2010: DION

Nici Traian Băsescu nu este în acest moment membru cu țidulă al partidului pe care l-a creat sau, cum susțin unii, i-a fost creat. Totuși, are cineva vreo îndoială că Traian Băsesecu este cu mult mai mult decât un simplu membru al PDL? Cine a luat în serios ieșirea Elenei Băsescu din PDL pentru a candida ca independentă la europarlamentare? Până și cei extrem de puțin ce s-au lăsat îmbrobodiți s-au trezit când Elena Băsescu s-a ”reîntors” în PDL chiar în seara în care câștigase locul de parlamentar european.

Reclamându-și carnetul de partid, Teodor Baconschi ar pune capăt unei ambiguități jenante. În plus, da, având carnetul în buzunar, s-ar putea aștepta la mai multă atenție din partea pedeliștilor, atunci când are ceva de spus. Întrebarea este: ce are de spus? Imaginea sa este aceea a unui admirator necondiționat, suporter extrem de fidel al lui Traian Băsescu. Or, de asemenea voci PDL-ul nu duce lipsă.

Dacă noutatea este, așa cum se afirmă din ce în ce mai apăsat, că Teodor Baconschi și un grup de prieteni plănuiesc să adauge PDL-ului o aripă creștin-democrată, atunci le-aș recomanda formula completă a acestui cocktail doctrinar care continuă să devină PDL-ul: transformarea partidului în Uniunea Democrată a Românilor din România.

UDRR ar deveni mult așteptata contrapondere la UDMR. La UDRR, accentul ar cădea pe “democrată română”, așa cum la UDMR accentul cade pe “democrată maghiară”. Trăitori și unii și alții în România, cum nimeni nu-i întreabă pe udemeriști ce doctrină politică au, nimeni nu-i va controla la doctrină nici pe udereriști.

Ideea construirii unui segment creștin-democrat în PDL ar duce fie la o struțo-cămilă cu mai multe pene și cocoașe multiple, fie la un cocoș cu trei creste. Așa ceva ar intra în competiție directă cu Pippi Longstockings, puiul de măgar cu picioare de zebră născut recent la Chestatee Wildlife Preserve.

Dacă prezența unui zedonk într-o rezervație naturală atrage curiozitatea turiștilor, apariția unui asemenea hibrid pe scena politică nu satisface decât foamea de circ. O foame cu atât mai mare, cu cât mai mică devine pâinea.

0

Dorin Tudoran

Scriitor și publicist
Posted in