Victime colaterale și autovictimizarea (I)

În vreme ce Londra se pregătește de Olimpiada de vară, Bucureștiul să află în plină febră a Ciolaniadei estivale.

În timp ce la Londra s-a construit imens în ultimii ani pentru a se asigura condiții cât mai bune desfășurării Olimpiadei, la București s-a dărâmat vârtos pentru a se elibera drumul spre Ciolanul  Național.

În vreme ce la Londra se iau măsuri dintre cele mai sofisticate pentru preîntâmpinarea actelor de terorism, la București actele de terorism politic comise de taberele aflate în război produc din ce în ce mai multe victime colaterale. Profitând de înghesuială, perdele de fum și laxitatea dintre legal și ilegl, constituțional și neconstituțional, șorici și obraz, se înmulțesc și cei cu diplome de autovictimizare.

Iată două studii de caz. Cel de azi ilustrează una dintre puținele industrii românești care merg ca pe roate – producerea de victime colaterale.

În ediția de marți, 10 iunie a.c., a publicației online Cotidianul, dl Lucian Gheorghiu semnează un text intitulat10 ONG-uri iresponsabile au cerut sancţiuni contra României”. Articolul este supratitrat, în  fontă bold și culoare roșie:  Coloana a V-a portocalie (2): dezinformări grosolane trimise oficialilor UE”.

Articolul dlui Gheorghiu începe în forță:  Traian Băsescu şi PDL nu concep să piardă puterea. Drept urmare au recurs inclusiv la intoxicarea oficialilor UE prin intermediul unor ONG-uri care se erijează de ani de zile în singurii reprezentanţi ai societăţii civile, şi care sunt arondate Cotrocenilor.

Printre cele zece organizații intrate în colimatorul dlui Lucian Gheorghiu se află și CENTRAS (Centrul de Asistență pentru Organizații Neguvernamentale). Se întâmplă că sunt Președintele Consiliului de Administratie/Chair, Board of Directors al acestei organizației încă de la înființarea ei – mijlocul anilor ’90. În această calitate, ofer aici link-ul ce duce la site-ul bilingv al organizației.

Oricine este interest să afle în ce constă activitatea organizației, ce programe desfășoară de peste cinsprezece ani, care sunt sursele ei de finanțare, ce spun rapoartele ei anuale, când și în ce situații a luat o atitudine publică etc. poate găsi răspuns la acest fel de întrebări.

O asemenea lectură nu poate conduce decât la o singură concluzie: CENTRAS nu este afiliat politic, nu este arondat niciunei culori politice, nu a pretins vreodată că reprezintă întreaga societate civilă românească, iar când a tras un semnal de alarmă, nu a făcut-o pe criterii, simpatii sau antipatii politice.

Pe scurt, aducând asemenea acuzații, dl Lucian Gheorghiu comite o dezinformare.

După ce menționează toate faptele iresponsabile comise de către cele zece organizații neguvernamentale ce s-au adresat unor lideri ai Comisiei Europene în legătură cu acțiuni ale noii puteri de la București, dl Lucian Gheorghiu nu se mulțumește să reproducă doar numele celor zece organizații semnatare ale documentului, ci adaugă, pentru fiecare în parte, numele membrilor organizației. Iată ce simte nevoia dl Lucian Gheorghiu să deconspire despre CENTRAS:

 Center for NGO Assistance (CENTRAS) – nu credem, citindu-i ultimele luări de poziţie, că domnul Dorin Tudoran (preşedintele acestui ONG) ar fi semnat apelul, iar celălalt membru marcant, Mariana Stoica, a decedat. Nu ştim care a fost poziţia dnei Juliana Geran Pilon şi a dlui Richard Soudriette, ceilalţi doi membri ai board-ului. 

Câteva precizări pentru dl Lucian Gheorghiu.
Desen & Copyright 2012 - DION

CENTRAS nu este acronimul pentru “Center for NGO Assistance”, ci pentru “The Assistance Center for Nongovernmental Organizations”. Înainte de a-ți da cu părerea despre activitatea unor instituții, se cuvine să știi măcar cum se numesc și cu ce se ocupă.

Dl Gheorghiu are dreptate când afirmă că nu crede, citindu-mi “ultimile luări de poziție”, că aș fi semnat apelul respectiv. Nu, nu l-am semnat, pentru că nu era nevoie de semnătura mea.

Am fost contactat de conducerea executivă a organizației și am discutat inițiativa căreia angajații CENTRAS doreau să i se alăture. Le-am spus unde cred că au dreptate, unde cred că nu au dreptate, le-am semnalat anumite asperități de limbaj care dau documentului un ton mai alarmist decât se cuvine, le-am vorbit despre pericolele pe care le incumbă un apel care solicită sancțiuni.

Le-am explicat mai tinerilor mei colegi că anumiți actori politici și susținători necondiționați pot lua drept altceva o naturală stare de îngrijorare față de hotărâri și decizii discutabile luate în toiul unui măcel politic. Dar, in final, am lăsat angajaților centrului dreptul de a-și exprima aceste îngrijorări și de a se alătura unor organizații care gândeau la fel.

Nu sunt tipul de om care frânge inițiativele celor aflați ierarhic sub el, doar pentru că opiniile lor diferă de opiniile sale. Detest oamenii care scriu tone de pagini despre democrație și mecanismele ei, dar, când se află în fața unei dileme, numai la o pârghie democratică nu se gândesc spre a rezolva situația respectivă.

În peste cinsprezece ani, nu am apelat la dreptul meu de veto în cadrul CENTRAS  decât în două situații, când am avut certitudinea că un anume curs propus de mai tinerii mei colegi ar fi putut aduce organizației un nedorit deficit de imagine și antipatii violente care puteau fi evitate.

În rest, am lăsat la latitudinea conducerii executive a CENTRAS-ului să ia hotărârile pe care le consideră potrivite și să-și asume responsabilitatea pentru ce hotărăște. Obsesia micro-managementului îmi este străină și cred că oamenii trebuie să învețe nu doar erorile altora, ci și din erorile personale.

Opiniile mele despre ce, cât și cum se întâmplă anumite lucruri în România acestor luni sunt publice, mi le asum și nu cer celor de la CENTRAS să le împărtășească. Dimpotrivă, îmi face foarte mare plăcere să discut cu ei în contradictoriu, mai ales că pe câțiva îi știu  încă de pe vremea când erau studenți și am stabilit, încă de atunci, că dialogăm, nu monologăm.

În cel mai recent dialog al nostru, m-am delimitat de felul în care evaluează anumite situații, dar am rămas — și voi rămâne — solidar cu efortul lor de a fi cetățeni activi  într-o societate de al cărei viitor se simt responsabili. Sper că nu s-au plictisit încă să mă audă repetându-le care sunt diferențele între locuitor și cetățean și mă bucur că își asumă riscurile de a fi cetățeni, când atâția preferă luxul de a fi doar locuitori.

În sfârșit, sper că, dacă nu va găsi probe prin care să justifice etichetele aplicate CENTRAS-ului (arondare la Cotroceni, ong portocaliu etc), dl Lucian Gheorghiu va avea tăria de caracter să prezinte scuze acestor oameni inimoși. Așa ceva ar face bine credibilității sale de ziarist, nu credibilității mele de cititor.

Mă opresc aici, promițându-vă pentru următoarele zile un scurt studiu de caz ilustrând vocația autovictimizării ce profită de zgomotele Ciolaniadei estivale din România pentru a-și vinde produse reciclate la nesfârșit.

0

Dorin Tudoran

Scriitor și publicist