Veac nou, aceeași mediocritate…

Sunt peste patru decenii de când mi-am scris teza de licență: Urmuz – avangarda românească și europeană. Coordonator – Eugen Simion. N-am uitat niciodată săptămânile în care am fost găzduit de Sașa Pană în fabuloasa lui bibliotecă. În luna ianuarie a acestui an, în trenul ce ne aducea de la Botoșani la București, Nicolae Țone mi-a dăruit câteva cărți pe care le-a scos, împreună cu fiul lui Sașa Pană, Vladimir, sub egida Institutului pentru Cercetarea Avangardei Românești și Europene – ICARE. Printre ele, Ilarie Voronca, ULISE, o ediție, realizată prin facsimilare, a volumului din 1928 cu legendarul portret al lui Voronca semnat de Marc Chagall.

În aceste zile, la București se desfășoară o nouă ediție a Bookfest-ului. Și tot în aceste zile, demersuri – cu totul legitime — de arheologie culturală și politică amestecă impardonabil nume și cariere ce nu pot fi puse alături de numele și jalnicele cariere ale unor politruci culturali. Fără cei ce au pus în mână atâtor promoții de studenți cărți esențiale, ne-au învățat cum să citim, au cultivat în noi vocații de care eram nesiguri și apoi ne-au primit printre ei ca prieteni și colegi, vremurile dictaturii comuniste ar fi încurajat în noi o beznă profundă.

Fără profesori ca Eugen Simion, Nicolae Manolescu, Mircea Martin sau Mihai Zamfir, ca să menționez numai câțiva, Filologia bucureșteană ar fi rămas doar pe mâna celor slujind imbecilele idei comuniste. Este descurajant să vezi că la peste două decenii de la acel decembrie 1989, care ar fi trebuit să ne elibereze de atâtea, unii dintre noi aleg să rămână prizonierii lipsei de nuanță și ai verdictelor aberante, adică exact al unora dintre maladiile de care, pe cât le-a fost omenește și instituțional cu putință, unii dintre profesorii noștri au încercat să ne învețe cum să ne ferim.

Fără asemenea profesori, edițiile tuturor Bookfest-ului și altor Saloane de carte ar fi fost cu mult mai sărace în autori ce au continuat ce era demn de continuat în literatura română și au deschis pârtii fără de care cei ce își publică azi prima carte ori primul articol de gazetă ar fi venit aproape din neant. Și când se vine de acolo, din neant, știm bine calitatea produsului.

A-i pune la colț, pe coji de nucă, tocmai pe dascălii ce ne-au ajutat să deschidem ochii și să căutăm lumina dincolo de pâsla ideologcă și rânjetul cinic al sârmei ghimpate, mi se pare, înainte de orice, un act de mediocritate.

Reproduc mai jos prima din cele nouăsprezece părți ale poemului lui Voronca în speranața că nu dorim cu toți să devenim constructorii unui alt veac al mediocrității.

Dorin Tudoran

Scriitor și publicist