Uniforma de urmaș

 

 Dl Mihai Răzvan Ungureanu pare decis să devină unul dintre cei care pot dovedi că intrarea intelectualului în politică constituie un test extrem de dur.

Scăpat de sub control, un “steroid” misterios e gata să modifice genetic discursul politic. Dacă ne temem de porumbul astfel modificat, de ce am înghiți liniștiți discursul așișderea îmbunătățit?

Ethosul (credibilitatea autorului) este abandonat total în favoarea unui pathos (apelul la emoțiile receptorului) asurzitor. Rezultatul este un logos (logica, argumentul ) deraiat. Așa prosperă o retorică derizorie, ilustrată în România de brandul de țară “Cațavencu”.

Sâmbăta trecută, adresându-se manifestanților adunați în Piața Victoriei pentru a protesta – pe bună dreptate – împotriva schimbărilor rușinoase operate în Codul Penal, dl Mihai Răzvan Ungureanu i-ar fi asigurat pe participanți că vocea lor este “a celor care sunt oprimaţi de această guvernare bolşevică“. (USL)

De fapt, guvernarea cu pricina este pur și simplu mizerabilă, nu bolșevică.

Istoricul Mihai Răzvan Ungureanu știe foarte bine acest adevăr. Dar candidatul-propagandist Mihai Răzvan Ungureanu simte că eticheta “guvernare bolșevică” are un potențial de a speria cu mult mai exploziv decât constatarea obiectivă “guvernare mizerabilă.” Și purcede accordingly.

Dacă și istoricul aruncă la coș proprietatea termenilor folosiți, de ce m-aș mira cum folosește acești termeni candidatul-propagandist?

Ni se tot spune că e nevoie de sânge proaspăt în politică.  Absolut de acord. Numai să nu ne trezim cu plasmă reciclată. Sânge scos din eprubetele uitate strategic în frigider.

noua-garlica

Deocamdată, 1:0 în favoarea candidatului-propagandist în meciul cu istoricul.

Greu de știut dacă pentru câștigarea campionatului electoral (Liga-Prezidențiabililor) acest scor de început va fi suficient. În competiție pot să apară retori care să nu aibă nevoie să-și modifice genetica discursului – native speakers.

În felul acesta, condițiile de joc nu-i vor fi neapărat favorabile istoricului răzvrătit împotriva propriului destin intelectual. Pentru a ajunge la Cotroceni, nu e de ajuns să îmbraci uniforma de urmaș și să umbli țanțoș în ea pe Calea Victoriei. E nevoie să ai și stofă.

Dl Mihai Răzvan Ungureanu mai are multe de învățat de la președintele Traian Băsescu, al cărui succesor s-a tot autopropus. Îți trebuie carismă și mare experiență pentru ca oameni serioși să te ia în serios când declari: “Adversarii mei sunt cei care sunt adversarii României”. Haida de!

Adversarii/dușmanii dlui Băsescu sau —  ca să ocolesc generalizări nefericite — nu toți adversarii/dușmanii președintelui sunt și adversarii/dușmanii României. Cei mai mulți sunt doar adversarii/dușmanii personali ai dlui Băsescu.

Acceptând asemenea declarații, nu facem decât să ne întoarcem (de data asta neobligați de nimeni) la mecanismul acelui “Dai în mine, dai în Partid. Dai în Partid, dai în țară.”

Prin prostie, corupție, abuz de putere, iresponsabilitate etc., dușmani ai României  se află în toate partidele politice românești. Cum ajung la putere, unii dintre ei  țin morțiș să scoată capul mai în față, nu cumva jegul de pe ei să treacă neobservat.

Continuu să sper că istoricul Mihai Răzvan Ungureană va găsi cinci minute de răgaz în care să-i explice candidatului-propagandist Mihai Răzvan Ungureanu că nu doar extrema stângă (bolșevicii, de exemplu) a dovedit un mare apetit pentru zgâlțâirea statului de drept, ci și extrema dreaptă (Pinochet, de exemplu).

Cât despre Aristotel, bag sama că e expirat, fiindcă nu e cool. Totuși, dau aici un link.  Nu se știe niciodată ce (alte) vremuri de restriște vor veni.

dt_signature2-e1270748737227[1]

0

Dorin Tudoran

Scriitor și publicist