Un mesaj de la Claudiu Crăciun

Am primit un mesaj din partea dlui Claudiu Crăciun. Îmi îngădui (fără să mai aștept acordul Domniei sale) să postez mesajul și aici, în afara forumului de discuții de sub textul meu Am ascultat un român normal, fiindcă m-aș bucura să fie citit de cât mai multă lume.

Dl Vlad Stoicescu i-a adresat dlui Crăciun o Scrisoare deschisă pe recent-lansata platformă de comentarii și opinii România de la Zero. Iată aici link-ul spre textul dlui Stoicescu. Dincolo de o nuanță sau alta cu care sunt ori nu de acord, Scrisoarea aduce în discuție un subiect important. L-aș numi vecinătăți care ucid. Știu despre ce vorbesc, căci port eu însumi o cicatrice sau două…

Textul dlui Stoicescu ar trebui să reamintească fiecăruia dintre noi câte capcane se află în calea celor ce nu se mulțumesc cu un status quo și cât de adevărat este că, deseori, “percepția e mai puternică decât realitatea”.

În sfârșit, o întrebare legată de cele semnalate de dl Stoicescu: după întoarcerea de la Bruxelles, a fost invitat dl Crăciun și la vreo emisiune la TVR?

 

Stimate domnule Tudoran,

Va multumesc pentru articolul Dvs. Le multumesc si celor care au intervenit pe forum.In primul rand pentru ca au ales sa nu fie indiferenti si ca si-au articulat opinia si au facut-o publica.

Am citit articolul cu bucurie. Si nu pentru ca ati apreciat discursul meu si normalitatea gesturilor ci pentru ca am simtit ca ati avut o reactie la randul Dvs. sincera. Lucrurile importante se spun in cuvinte simple. Daca le spunem si cu sinceritate ne facem noua si celorlalti un imens serviciu.

Cititorii Dvs. au inteles mesajul chiar daca nu au fost de acord cu el. Aceasta intelegere descopera ceva mai profund insa. In zilele trecute am fost acuzat ca sunt “‘omul USL” sau al cuiva. Un fel de hate-speech previzibil. Cei care impart lumea in doua tabere, in buni sau rai sau prieteni sau dusmani, nu au capacitatea sa observe nuantele, masurile si poate chiar inconsistentele. Au aversiune la diferenta si pluralism. Se simt inconfortabil cand apar voci care nu se integreaza acestei lumi simplificate si conflictuale. In al doilea rand, cei care se indoiesc de capacitatea unui om implicat de a fi liber si autonom, au la randul lor o problema. Daca pentru dansii oamenii nu sunt autonomi ei insisi nu pot fi autonomi. Tradeaza faptul ca ved oamenii exclusiv ca agenti ai unei vointe si persoane superioare.

Piata este un exercitiu de solidaritate. Dar mai este si o imensa provocare pentru societatea romaneasca. Piata este o oglinda, chiar daca sunt 200 de oameni inghetati in ea. Reactia societatii romanesti este insa cea importanta.
Si am observat aceste doua reactii, una maniheista si alta care suspenda autonomia individuala. Atat de profunda este problema societatii romanesti. Am ajuns sa tratam cu frica si neincredere orice stimul, orice mesaj, orice gest. Observam un om daca este trimis, provocat sau controlat de cineva si daca se integreaza in grupul dusmanilor sau al prietenilor.

Dar a mai existat o reactie. Una relevanta si care este de natura sa ne dea speranta. Reactia oamenilor “normali”. A celor care vor nuante si mai presus de asta, sinceritate. Reactia celor care decid sa fie ei insisi sinceri. Nu e deajuns insa. Avem nevoie de asumare si de gesturi. Iesit in Piata sau format un ONG. Discutat cu prietenii sau o plangere administrativa. Reactiile la discurs mi-au aratat ca suntem mai multi decat credem. Am lasat insa spatiul public si media, triburilor partizane, entertainerilor vulgari si cetatenilor-consumisti.

Piata va da sau nu jos Guvernul. Nu stiu. Eu personal mi-as dori insa ca Piata sa distruga aceasta lume rece a neincrederii in ceilalti. Un prieten din Piata intervievat de un reporter a raspuns ca am trait 20 de ani in frig. “‘Frig social”‘
Are dreptate.

Desi in Piata sunt -15 grade acolo este de fapt cald.

Cu simpatie,
Claudiu Craciun

0

Dorin Tudoran

Scriitor și publicist
Posted in