TRUbadurul prezidențial

Câtă vreme a susținut fără ezitare un anume proiect politic, alți suporteri ai candidatului — și apoi președintelui — Traian Băsescu au scos cât mai în față numele lui Mircea Cărtărescu. Aveau și motive, fiindcă era vorba de unul dintre scriitorii români importanți.

Câtă vreme le convenea de minune să-și vadă numele alături de cel al lui Mircea Cărtărescu, suporteri ”intelighentzi” și necondiționați ai lui Traian Băsescu ne explicau cât de mult contează gazetăria civic-politică a lui Mircea Cărtărescu. S-a ajuns chiar la mitologii ieftine – Adrian Năstase ar fi pierdut cursa în fața lui Traian Băsescu din cauza unui pamflet semnat de Mircea Cărtărescu.

Când autorul Levantului a început (de o bună bucată de vreme) să se delimiteze de o zisă sau de o făcută a președintelui și să schițeze un pas la stânga sau la dreapta în afara grupului (compact în susținere și opac în fața realității) de susținători, Mircea Cărtărescu a devenit mai întâi un semn de întrebare, apoi o problemă pentru nucleul dur din camarila prezidențială.

Astăzi, când Mircea Cărtărescu  folosește lângă numele lui Traian  Băsescu termenul de ”trecut” și nu cel de ”prezent”, de  ”viitor” neputând fi vorba (“Personal, sunt foarte de acord şi cu demisia lui Traian Băsescu, şi cu alegerile anticipate. Am tot spus-o de un an şi jumătate, şi doar reaua-credinţă poate împiedica pe cineva să recunoască asta: Traian Băsescu şi-a epuizat, în primii trei-patru ani ai primului său mandat, capitalul de încredere şi popularitate, iar al doilea mandat l-a surprins fără idei şi proiecte noi, depăşit de situaţie din punct de vedere politic. Am spus-o şi o repet: Băsescu este un om al trecutului. Nu el e problema României de azi.“ ), TRUbadurul prezidențial are vești importante pentru români.

În emisiunea dnei Paula Rusu, Deschide lumea, de vineri, 20 ianuarie, aflat față în față cu dna Zoe Petre, TRUbadurul prezidențial găsește de cuviință să-și etaleze tot tupeul din care este clădit. De ce n-ar fi făcut-o, într-o vreme în care banul e totul? Membrii Parlamentului European sunt îndreptățiți la o pensie viageră care este, probabil, de cinci-șase ori mai mare decât pensia unui profesor universitar cu decenii de muncă la catedră.

Așadar, TRUbadurul prezidențial ne anunță că nu contează ce spune Mircea Cărtărescu, și “Exact, e dreptul lui. Dar asta nu vă angajează şi pe dumneavoastră! Nu înseamnă că dacă Cărtărescu spune că Băsescu trebuie să demisioneze, vine doamna Petre, un istoric eminent, şi spune „mă dau pe mâna unui editorialist”! Gata!”

Așa o fi, dar Zoe Petre nu spunea că se  de pe mâna lui Mircea Cărtărescu. Nici nu avea cum, căci mersese, de la bun început, pe propria-i mână, neînregimentându-se printre susținătorii proiectului politic Traian Băsescu. Remarca doar un lucru de bun-simț: de ce a contat ce spunea Cărtărescu înainte, iar acum ce spune Cărtărescu nu contează?

Moderatoarea intervine și aduce în discuție numele altui intelectual de prestigiu, inițial susținător al proiectului politic Traian Băsescu: “Andrei Pleşu: Traian Băsescu este în situaţia de a sabota, prin comportamentul lui, toate deciziile… “.

TRUbadurul prezidențial i-o taie scurt: “Şi Pleşu poate să spună asta şi, dacă vreţi, şi eu pot să spun asta… N-are importanţă! […] Jocul democratic se duce pe cu totul alte dimensiuni… “

Asta cu “alte dimensiuni” ale “jocului democratic” mi-a pus capac. Cine este, totuși, TRUbadurul acesta impenintent care dă lecții tuturor, inclusiv unui, cum singur recunoaște, istoric eminent?

Cine este personajul care, când își apără idolul politic, pare lovit de friguri palustre, dacă nu chiar de boala lui Calache?

Desen & Copyright 2012 - DION

Pe timpul altui…”escu”, Nicolae Ceaușescu, Traian Radu Ungureanu a semnat ce i s-a cerut pentru a pleca în Occident. Când, acum vreo câțiva ani, a fost adus în discuție acest ”amănunt”, prieteni ai săi ne-au explicat că, de, asta a fost — omul slab și cu gândul doar la plecat a acceptat târgul. Treacă de la noi…

Ajuns la BBC, a fost pus pe liber pe la începutul acestu mileniu; nu neapărat pentru că ar fi dovedit un exces de profesionalism; dimpotrivă. Cum era ”de-al nostru”, ”om de bine”, GDS-ul i-a dat un premiu spre a-l consola pe marele ”nedreptățit”. Treacă de la noi…

Ajuns, de la distanță, în echipa de editorialiști independenți ai Cotidianului, omul-nostru-și-de-bine s-a dovedit un găinar, nu un independent: încasa nu doar onorariul de independent la Cotidianul, ci și indemnizația de propagandist PDL în presă. Prins, a fost pus pe liber de Cotidianul. Apărătorii lui au dat iarăși în clocot, până când Doru Bușcu a scris câteva texte antologice. În unul dintre ele explica de ce a fost nevoit să-i arăte independentului ușa.

Câți bani a încasat, la două capete, pentru poveștile în care ni l-a prezentat pe Traian Băsescu ba drept instalatorul națiunii care va repara totul, ba singura parte bună a politicii românești, ba un om atât de important că românii nici nu-l merită etc., nu s-a aflat. Ce s-a aflat a fost că omul trebuie din nou ajutat. Treacă de la noi…

Desen & Copyright 2012 - DION

Cum veneau alegerile pentru Parlamentul European, a fost întâi primit oficial în partidul care-l plătea de mult drept gazetar independent și apoi înșurubat pe lista PDL-ului într-o poziție unde nu prea avea cum să piardă. Ce nu s-a înțeles niciodată prea clar a fost dacă îndeplinea toate condițiile, printre care domiciliu stabil în România în ultimii nu-știu-câți ani. Dar să spunem că le îndeplinea pe toate. Treacă de la noi…

Când în PDL a apărut un curent reformator, TRUbadurul prezidențial a cam scăldat-o. În final, la Congresul în care s-au aflat față în față, pe de-o parte opțiunea rațională de a schimba apucăturile cu principii și reguli și, pe de altă parte, îndărătnicia grobiană de a prospera din și în rău, trubadurul și-a abandonat colegii  de speranță – Monica Macovei și Cristian Preda.

Dacă tot ce ține de opțiunile politice, de gazetărie și pozițiile sale civice va merge pe dos, Mircea Cărtărescu are un spijin pe care nu i-l poate lua nici o circumstanță – opera semnificativă pe care  a construit-o și o construiește.

Dacă circumstanțe politice îl vor proiecta, încă o dată, pe trotuar, singurul sprijin al TRUbadurului prezidențial va fi bordura rece a ridicolului pe care și-a construit-o din bolboroseli aiuritoare. Noroc cu pensia de europarlamentar…

Iată câteva link-uri ce v-ar putea interesa:

https://www.dorintudoran.com/2011/03/10/euro-eurotucalar-euroastenie/

https://www.dorintudoran.com/2009/07/24/carmaciu-si-dibaciu-ii/

P.S. Poate nu mă credeați când spuneam în finalul unui text recent că, la o adica, unii vor fi în stare să strige: “Săriți, a venit Reacțiunea și a făcut pipi în patul meu!”

Uite că sunt. Citiți textul de aici și vă veți aminti celebrul: depends on what the meaning of the word  ‘is’ is…”

By the way, “Dar aceste explozii nu se întâmplă ex nihilo, există antreprenorii urii și resentimentului social, demagogii de serviciu și negustorii de slogane. Pegra nu se mobilizează de la sine. Niciun pogrom în istorie nu a avut loc în chip cu desăvârșire spontan.” înseamnă exact: “Dar aceste explozii nu se întâmplă ex nihilo, există antreprenorii urii și resentimentului social, demagogii de serviciu și negustorii de slogane. Pegra nu se mobilizează de la sine. Niciun pogrom în istorie nu a avut loc în chip cu desăvârșire spontan.”

Recidiva e mama onorabilității:

https://www.dorintudoran.com/2010/03/05/zau/

 

 

 

0

Dorin Tudoran

Scriitor și publicist