Trăncănel Paragina

A venit primăvara. În vreme ce unii sunt asaltați de astenie, alții sunt loviți de vorbărie. Deși am fost asigurați că recentele explozii solare nu au afectat planeta noastră se pare că printre lunateci au produs tulburări semnificative. Duduie pământul sub ei și colțul ierbii se întreabă în ce mileniu a nimerit.

După o perioadă de oarecare calm, un vulcan noroios, care peste iarnă s-a manifestat cu gingășia unui cucui, a început să erupă zilnic, cu faconda unui întemeietor de sisteme planetare. Cică să-i facem loc, fiindcă acum totul a rămas doar între el și Heraclit, deși “grecul e ca și terminat”.

 

Desen & Copyright 2012 - DION

 

Dă din coate. Aplică ghionturi doctrinare. Măsoară circumferința planetei cu brăcinarul propriu. Se dă ba regele materiei cenușii, ba prințul bunelor vestiri. Neinteresat de competiții imaginare, mă lipesc de litera alfabetului și las cale liberă acestui nechezat rămas fără armăsar.

Îi dăruiești, zice că l-ai furat. Îl iei sub aripa ta, zice că vrei să-l faci târâtoare. Îl rogi să nu se mai târască, zice că altfel de zbor nu știe. Flutură ce i-ai dăruit, spre a dovedi că-l pizmuiești. Îl protejezi de ochii lumii, iese la soare și urlă: “Eu sunt Bibicu, nene Iancule!”

Mă crucesc. Scot batista. Îmi șterg ochelarii. Am sentimentul că a trecut în mare viteză pe lângă noi un căcat cu dinți de lapte.

Doamne, fie-Ți milă de robul tău Trăncănel, pârțul cucului care se ia drept gura leului!

0

Dorin Tudoran

Scriitor și publicist
Posted in