Trăiască ‘Mnealui, Ciumpalacul General al României!”

05.15

Plec de la o amintire.

E 1 Decembrie. Mijlocul anilor ’90. Mă aflu la Chișinău. Urmăresc un reportaj, live, de la Alba Iulia.

Printre personalitățile intervievate de reporter – “un reprezentant al Societății Civile”. Întrebat prin ce se caracterizează societatea civilă, reprezentantul răspunde, sigur pe sine, cam așa: “După cum vedeți, spre deosebire de militarii care defilează, noi nu purtăm uniforme.”

Aștept să adauge că a glumit, deși gluma ar fi fost cu totul deplasată. Nu adaugă. Chiar asta înțelege el prin societate civilă.

Nu numai el. Și nu doar la începutul anilor ‘90. Ci și azi, noiembrie 2015. Cu asemenea “reprezentanți”, nu e de mirare că, pentru multă lume, nu există nicio deosebire între societatea civilă și un grup sau altul de oameni ieșiți în stradă spre a protesta, spre a-și exprima nemulțumiri și a cere schimbări radicale.

Nimic mai ușor de manipulat decât o Piață care fierbe. Nimic mai deprimant decât a visa la politică fără partide politice, la legi mai bune fără for legislativ etc. Aflăm că trebuie îndepărtată, în totalitatea ei, clasa politică. Aflăm și numărul aproximativ al membrilor clasei politce – 53.000.

Cu cine îi înlocuiești pe toți, peste noapte? Cum?

Cu Mihăiță Calimente e simplu – îl trimiți în Bulgaria. Acolo îl vor vota și găgăuzii aflați în vacanță la Comrat și Cimișlia. Ceilalți membri ai fostei clase politice postdecembriste unde se duc? În Siria? Și luăm de acolo noua clasă politică, punând astfel capăt și valurilor de imigranți care bat la porțile Europei?

Părți interesate să câștige și din această exprimare de proporții a nemulțumirii față de un sistem corupt până în măduva oaselor arată cu degetul spre “diversioniștii”, “manipulatorii” celorlalți care au “infiltrat” Piața. Plouă cu nume – Alexe, Crăciun, Păcuraru, Dogaru, Cernea, Alexandru și, cum altfel, Soros.

Maestrul tuturor manipulărilor, renăscut fraudulos din Phoenixul lui Foarță-Covaci, iese din nou la atac: În afara desemnării imediate a premierului, teatrul consultărilor prelungite este o mizerie provincială care nu se ridică la nivelul celui mai important om în stat.”

Unde sunt vremurile de glorie, când Mnealui, de ”la nivelul celui mai important om în stat” numea director al SIE un papagal, fiindcă așa îi ceruse nevasta acestuia din urmă sau când desemna premierul la un șpriț la Golden Blitz? Unde sunt vremurile când, de dragul “intereselor țării”, înghițea exact ce anunțase că nu va înghiți vreodată: “broasca” Ponta? După care trăgea un gât de Chivas Regal, ca să-și dreagă gustul.

Unde sunt vremurile neprovinciale în care președintele României nu se consulta — nici în pripă, nici prelungit — cu nemulțumiții și partidele politice, preferând să transporte, cu aeronava prezidențială, de la București la malul mării, un grup de foarte mulțumiți susținători ai săi?

Și ministru, și Primar General al Capitalei, și gropar de alianțe politice, și Președinte Jucător al României, și fondator al statului de drept preferențial, tună și fulgeră azi împotriva unui sistem la a cărui consolidare a contribuit timp de 25 de ani și pe care l-a nășit – “statul ticăloșit”.

Ticăloșit de cine, dacă nu vă supărați? Numai de unii? Unde se aflau ceilalți, când statul era ticăloșit?

Un anume bruiaj de ultimă clipă vrea să ne facă să uităm că Justiția caută un răspuns și la întrebarea: au mers milioanele de euro, adunate de la oameni de afaceri, spre partidul al cărui candidat etern era ‘Mnealui, cum afirmă Elena Udrea, sau au rămas la Elena Udrea, cum lasă să se înțeleagă foști lideri ai fostului partid al Mnealui?

Când, în ianuarie 2012, adevărata Piață nu demonstra în favoarea USL (cum răspândeau vorba diversioniștii useliști) și nici doar împotriva cuplului bielă-manivelă, Băsescu-Boc, ci împotriva sistemului (ticăloșit, vezi bine), intelectualii cui îi alintau pe demonstranți cu “pegră”, ”viermi”, ”ciumpalaci” etc.?

La ce ne-a folosit un apel din 2007 din care aflam că unii intră într-un profund disconfort când au în față un personaj care pare să devină un președinte pentru alte coordonate istorice”? Care se dovedesc astăzi a fi fost ”coordonatele istorice” strălucite pe care le anunțau autorii apelului?

Dați deoparte bruiajele de toate culorile, ascultați, cu atenție, Piața și veți înțelege. Eu, unul, parcă nu aud scandându-se “Trăiască ‘Mnealui, Ciumpalacul General al României!”

Dar mai știi… Ciumpalacul Phoenix.

dt_signature2-e1270748737227[1]

Dorin Tudoran

Scriitor și publicist