Sunt “Mîndru” de “Zaharia”

Mi-a fost coleg de liceu şi a devenit unul din cei mai apropiaţi prieteni de familie. Îl găsesc în dosarul de Securitate sub numele de cod ”ZAHARIA”. O activitate de informator extrem de laborioasă – internă şi externă. Sub numele de cod ”MÎNDRU”, îl regăsesc şi pe unul din verii săi, şi el bun prieten de familie. Documentul pe care îl public astăzi, provenit de la SIE, confirmă nu doar cum eram urmărit pas cu pas la un an după ce părăsisem România, dar că misiunea din 1986 a fost şi cea dintâi încredinţată lui “MÎNDRU” în exterior. Cei doi sunt astăzi oameni bogaţi – unul dintre ei, chiar foarte bogat. Dacă nefericirea mea a putut să contribuie, fie şi nesemnificativ, la consolidarea bunăstării lor materiale pre şi post-decembriste, nu pot fi decât mulţumit. Ba, îi şi iert, ca să aibă parte şi de bunăstare sufletească. Căci una fără cealaltă, nu e mare brânză.

                                

SECŢIA A IV-A

Strict Secret

Ex. nr.1

NOTĂ

Privind pe DORIN TUDORAN

 

În legătură cu activitatea desfăşurată de DORIN TUDORAN, în ultima decadă a lunii iunie şi prima jumătate a lunii iulie a.c., cînd s-a deplasat în EUROPA, au fost obţinut următoarele date:

–          A participat la lucrările Congresului PEN CLUB-ului, la HAMBURG – R.F.GERMANIA (22-26 iunie), unde a avut o intervenţie intitulată: “DICTATURA INTERJECTIEI SAU 5 FIŞE PENTRU O NECESARĂ ISTORIE A OGLINZII CA ARTĂ”. Textul (se anexează) este confuz şi conţine unele speculaţii şi afirmaţii tendenţioase cu privire la fenomenul cultural românesc. Participarea lui DORIN TUDORAN la acest congres în R.F.GERMANIA nu a avut nici un ecou. Faţă de o sursă, care l-a contactat în R.F.GERMANIA, sus-numitul a afirmat că a avut discuţii în contradictoriu cu preşedintele PEN CLUB-ului în legătură cu tulburarea lucrărilor de către ”elemente huliganice” şi cu faptul că respectivul s-a exprimat faţă de el în termeni pozitivi la adresa României (DORIN TUDORAN a afirmat că i-ar fi spus preşedintelui să viziteze ţara noastră pentru a se lămuri la faţa locului)

–          Ulterior s-a deplasat la MÜNCHEN, unde a avut o audienţă la EUGENE PEEL, preşedintele postului de radio ”EUROPA LIBERĂ/LIBERTATEA”; nu a făcut referiri la cele discutate, dar a lăsat de înţeles că este satisfăcut de întrevedere. S-a întîlnit, de asemenea, cu GELU IONESCU şi NECULAI CONSTANTIN MUNTEANU (…).

–          La MÜNCHEN a fost găzduit de numita COVINO EMILIA, (…) relaţie a sa mai veche, inclusă pe lista persoanelor indezirabile. L-a contactat, totodată, pe CORNEL IONESCU, (…) cu care se cunoaşte din ţară (…).

–          De la MÜNCHEN s-a deplasat la PARIS, unde, potrivit relatărilor sale, şi-a prezentat cartea ”DE BUNĂ VOIE, AUTOBIOGRAFIA MEA” (se anexează o notă de prezentare), apoi a revenit în R.F.GERMANIA, de unde a plecat în MAREA BRITANIE.

–          La LONDRA, în ziua de 15.07. a.c., a vizitat B.B.C., unde i s-a oferit un post, pe care nu l-a acceptat pe loc întrucît, a afirmat el, are deja o altă ofertă de serviciu mai convenabilă la WASHINGTON, unde s-a şi mutat cu familia la începutul lunii iunie. A rămas stabilit să dea un răspuns definitiv la B.B.C. pînă la 22 iulie.

–          Referitor la situaţia sa personală a afirmat faţă de sursă că a dus-o foarte greu, dar speră ca în perioada următoare să nu mai aibă probleme de ordin material.

–          Nu este exclus ca peste 1-2 ani să vină la MÜNCHEN la “EUROPA LIBERĂ”.

–          S-a interesat de mamă şi a transmis cumnatului său (…)

–          A înmînat sursei opt exemplare ale cărţii sale ”DE BUNĂ VOIE, AUTOBIOGRAFIA MEA”, destinate sursei, informatorului ”ZAHARIA” (rudă cu sursa), mamei, soacrei, lui SENCOVICI ALEXANDRU, MIHAI BOTEZ, NICOLAE MANOLESCU şi DANA DUMITRIU, toate cu dedicaţii autografe. I-a precizat sursei că dacă la intrarea în ţară se va încerca reţinerea cărţilor, să atragă, în numele lui, atenţia celor de la graniţă că va face ”scandal” în presă şi la “EUROPA LIBERĂ “. Sursa i-a răspuns că le va ascunde în maşină pentru a nu avea probleme şi conform indicaţiilor lui va preda cărţile mamei sale, care, la rîndul său, le va înmîna destinatartilor.

NOTĂ:

        Datele provin de la informatorul “MÎNDRU”, care a efectuat o deplasare în R.F.GERMANIA (prima sa misiune în exterior), avînd ca sarcină să-l contacteze pe DORIN TUDORAN. (Aspectele privind activitatea elementului la LONDRA provin de la informatorul “ZAHARIA”, obţinute de la o relaţie a sa ce a venit în ţară.

        În legătură cu cartea lui DORIN TUDORAN, propunem să se dea curs solicitării acestuia de a fi predate mamei sale. În sprijinul acestei propuneri avem în vedere următoarele considerente: riscul desconspirării sursei; posibilitatea ca în cazul în care informatorul ar motiva că i-au fost reţinute, el să treacă la unele acţiuni ostile publice (în această situaţie sursa ar trebui să suporte “consecinţe“ din partea autorităţilor, inclusiv interdicţia de a mai pleca în exterior); problemele tratate în carte sînt cunoscute de către destinatari; DORIN TUDORAN va încerca pe alte căi să trimită alte exemplare; prin efectuarea acestui “serviciu” va creşte încrederea lui DORIN TUDORAN în sursă şi se crează posibilităţi de realizare a unor noi acţiuni operative.

Pentru contracararea activităţii lui DORIN TUDORAN se va proceda la aprofundarea unor aspecte ale activităţii sale din ţară şi se vor prezenta propuneri de realizare a unei combinaţii de compromitere a sa, prin intermediul unor publicaţii legionare.

 

/ŞEFUL SERVICIULUI

 

Nr.0048040

Din 24.07.1986

***

Câteva comentarii:

1.  Pe nota reprodusă mai sus există următoarea rezoluţie olografă: ”De cînd sînteţi difuzori ai literaturii elementelor ostile? De urgenţă la mine!” Regret că ditamai generalul s-a enervat așa de tare văzându-și oștirea difuzând exemplare din carete “elementului”. Până și Dmitri Mendeleev a fost mai blând, măcar periodic, cu elementele.

2.  Nu am avut cu preşedintele de atunci al PEN Clubului, britanicul Francis King, nici o discuţie în contradictoriu. Mai mult, în seara în care am fost invitaţi la un dineu la reşedinţa lui Richard von Weizsäcker, King m-a introdus preşedintelui vest-german drept autorul uneia din cele mai bune intervenţii la congres. 

3.  Disputa mea a fost cu Günter Grass, care a condus prima zi a lucrărilor. Confruntat cu afirmaţiile foarte dure ale unui scriitor exilat, Grass a încercat să nu lase discuţiile să devină foarte anti-sovietic. Când mi-a venit rândul să vorbesc, i-am spus că, din nefericire, colegul nostru avea dreptate şi am dat câteva detalii despre ce se întâmpla în România.

E drept, Grass a fost usor surprins de replica mea – era unul dintre cei ce semnaseră, cu un an înainte, un document prin care i se cerea lui Nicolae Ceauşescu să înceteze a mă mai ţine ostatec.

Îl întâlnisem pe Günter Grass  încă din 1985, la New York, îi mulţimisem, dar devenise evident pentru mine că avea o anume reticenţă în a fi perceput ca un critic foarte vocal, lipsit de nuanţă a tot ce se întâmpla în blocul sovietic. Susan Sontag a aranjat o masă în trei, la Hamburg, şi  Günter Grass s-a arătat amuzat că  aş fi putut crede că e supărat pe mine.

4.  Nu am dat niciodată pe cărțile mele decât “dedicații autografe”. Nu mi-am confecționat nici până acum ștampile cu dedicații. E timpul? 

5.  Obișnuiți să conspire atât de des identitatea informatorilor, unii din ofițerii de Securitate credau că opusul era “desconspirarea”. Tot așa credeau și oamenii lor din presă — informatori sau rezidenți ai Securității — când scriau (și încă scriu) despre “deservirea populației”, populație care tot așteaptă servicii, nu deservicii…

6.  Da, Securitatea s-a ţinut de cuvânt: am fost atacat  abject, nu o singură dată, în publicaţii legionare. Dacă pe mine m-au compromis sau pe ei înşişi, este o temă de gândire pentru scribălăii cu pricina, nu pentru mine.

 

0

Dorin Tudoran

Scriitor și publicist