Steagul și ștreangul – mancurții libertății.

Photo blog 7Cea mai recentă afirmație a președintelui-ales Donald Trump în legătură cu arderea steagului (“Nobody should be allowed to burn the American flag – if they do, there must be consequences – perhaps loss of citizenship or year in jail!”) i-a readus la rampă pe “constituționaliști” care îi reamintesc lui Trump că, deocamdată, așa cum e întocmită, Constituția nu-i dă dreptate.

Ca de atâtea alte ori, și de data aceasta stilul Trump aduce deservicii considerabile unei frământări întemeiate: subiectul este pus pe masă în mod nepotrivit. Mai ales că de-acum înainte nu mai vorbim de un candidat Donald Trump, ci de un președinte-ales Donald Trump, iar după 20 ianuarie 2017, de președintele Statelor Unite, Donald Trump. Trei ipostaze cu obligații diferite.

Că un conservator ca Antonin Scalia – fost judecător la Curtea Supremă, admirat de Trump – s-a opus incriminării prin lege a arderii steagului ar fi trebuit să-l facă pe Trump să-și calibreze atent reacțiile în legătură cu cei care își exercită astfel un drept garantat de Primul Amendament.

Ultimul sondaj de amploare în legătură cu acest subiect a fost efectuat, parcă, în 2006. Rezultatul a indicat că 56% dintre cei chestionați au fost de părere că arderea steagului trebuie pedepsită prin lege. Ar fi important să aflăm rezultatul unui sondaj făcut astăzi; acel 56% de acum un deceniu nu constituia o masă critică pe care să-ți bazezi încercarea de modificare a Constituției.

Dincolo de perimetrul strict marcat de Constituție, există însă și dreptul neliniștii. Din tripticul degradant — arderea steagului, stingerea focului prin urinarea pe steag și apoi fluturarea steagului altei țări  — n-ar putea deveni ilegală măcar ultima verigă? N-ar putea fi trimiși în Mexic, Venezuela etc. cei care își exprimă astfel “dorul de-acasă”? Nu i-a obligat nimeni să vină aici, dar ar trebui să existe și dreptul de a-i face să nu mai sufere de acest dor.

La Hamphsire College (Massachusetts) un grup de studenți a reușit să obțină retragerea steagului american chiar în ajun de Veterans Day. Într-o declarație publică, Jonathan Lash, președintele colegiului afirma că interzicerea arborării steagului va ajuta studenții să: “addressing racist, misogynistic, Islamophobic, anti-immigrant, anti-Semitic and anti-LGBTQ rhetoric and behaviors.”

De ce trebuie așezate într-o relație antagonică semnificațiea zilei în care o țară își cinstește veteranii și eforturile unor studenți menționate de președintele colegiului? N-a fost suficientă lecția Jane Fonda?

Costul unui an de studii la Hamphsire College este de 62.000 de dolari, plus banii de buzunar pentru acești studenți norocoși. Ce primesc înapoi, după patru, cinci ani, părinții cu atâta dare de mână? Niște zombies, spălați pe creier nu de o dictatură, ci de o libertate din care sunt extirpate bunul simț și capacitatea de a gândi și acționa rațional. Niște mancurți.

Vreți să vedeți un caraghios militant? Vreți să vedeți cum  îi este rușine de banii părinților săi, obținuți prin “exploatarea sclavilor”, dar se bucură de toate avantajele aduse de acești bani, în loc să culeagă mere, să dea la sapă, să muncească la asfaltarea drumurilor? Apăsați AICI. Rețineți numele acestui mancurt — Daniel Vogel — fiindcă există toate șansele ca peste zece, cinsprezece ani să-l regăsiți printre numele membrilor Congresului.

Cum ar putea fi altfel?

În limba română o asemenea stare este definită de acel “Peștele de la cap se împute, se rupe de la mijloc și se mănâncă de la coadă”. În anul 2008, după alegerea lui Barack Obama ca președinte al Statelor Unite, Michelle Obama mărturisea că era pentru prima oară când era mândră de țara ei.

Dar înainte de a fi ales președinte, Barack Obama fusese ales membru în Congres și se mândrea cu patriotismul dovedit în munca depusă ca membru al Veterans Affairs Committee. Întrebat de ce, spre deosebire de ceilalți membrii ai Congresului, nu poartă la reverul hainei insigna cu steagul țării, senatorul Obama a dat răspunsuri “alternative”, dar toate având de-a face cu faptul că nu “prizează” steagul cu pricina.

Într-un anumit moment chiar a negat că ar fi făcut anumite declarații – “I have never said that I don’t wear flag pins or refuse to wear flag pins.” A fost prins cu minciuna. (AICI) Și ce dacă? Care-i problema? A minți, chiar în legătură cu asemenea lucruri, este probabil parte a drepturilor garantate de Primul Amendament, nu?

Cu tot respectul pentru Constituție, eu, unul, cred că țara în care ești amendat pentru că arunci o sticlă de plastic într-un parc sau pe șosea; că țara în care, depășind viteza legală pe autostradă, riști să petreci o noapte, două în arest, dar ai dreptul de a arde steagul, de a urina pe el și de a agita apoi steagul altei țări este o țară care își pune singură ștreangul de gât.

Mancurtizarea produsă de libertate a devenit mult mai eficientă decât mancurtizarea produsă de teroare.

Cui trebuie să-i prezentăm mulțumirile noastre?

dt_signature2-e1270748737227[1]

0

Dorin Tudoran

Scriitor și publicist
Posted in