Stânga, Dreapta, sistemul mixt – amintiri din antichitate

05.18

Se dedică lui Alin Fumurescu

Ce semnificație mai pot avea astăzi diferențele dintre Stânga și Dreapta, într-o țară unde nici măcar partidelor politice nu le mai pasă de pedigree-ul arborilor doctrinari?

Ce semnificație mai pot avea astăzi diferențele dintre Stânga și Dreapta pe o scenă politică în care dl Petre Roman, fost președinte al PD, devine os de Brătieni, după ce, în 1990, urla: ”S-au demascat!”

Ce semnificație mai pot avea astăzi diferențele dintre Stânga și Dreapta, când frecventele schimbări la față au făcut dintr-un om de stânga (dl Teodor Stolojan) un președinte al unui partid de dreapta – PNL?

Ce semnificație mai pot avea astăzi diferențele dintre Stânga și Dreapta, când PD-L se consideră un partid de dreapta, deși a apărut după ce amfibia troiană, Teodor Stolojan, a dislocat un număr de liberali nemulțumiți și i-a adus într-un ocean de Stânga – PD?

Ce semnificație mai pot avea astăzi diferențele dintre Stânga și Dreapta pentru un electorat dezamăgit și de partidele de stânga, și de partidele de dreapta, și de struțo-cămilele de Stânga & Dreapta?

Ce semnificație ar putea avea astăzi diferențele dintre un Parlament bicameral și unul unicameral, când calitatea parlamentarilor este cum o știm?

Ce semnificație ar putea avea astăzi diferențele dintre edițiile Iorgovan, Băsescu, Antonescu, Ponta sau Voiculescu ale Constituției, când legea supremă nu mai este Constituția, ci liberul-arbitru?

Ce semnificație ar putea avea astăzi diferențele dintre diverse sisteme de guvernare, când, indiferent de sistem, se guvernează într-un singur fel – cu picioarele?

Cum tot suntem mândri că ne tragem (și) din romani, poate că ne-ar ajuta să găsim răspuns la întrebările de mai sus (și la multe altele), dacă am mai și citi ce scriau unii dintre ”strămoșii” noștri.

Iată un exemplu:

Trei erau la număr organele care luau parte la conducerea treburilor publice și despre care am vorbit mai înainte. Toate în parte erau așa de drept și așa de potrivit orânduite și conduse datorită acestor organe, încât nimeni, nici chiar dintre romani, n-ar fi putut să spună cu temei dacă constituția în totalitatea era aristocratică, democratică sau monarhică. Și era firesc să fie așa. Căci, dacă am avea în vedere puterea consulilor, statul părea monarhic și regal; când însă avem în vedere puterea senatului, părea aristocratic; pe de altă parte, dacă se consideră puterea mulțimii, s-ar părea limpede că este democratic.“? /…/

“Pentru că fiecare parte are o astfel de putere de a vătăma sau de a colabora cu celelalte, unirea lor se dovedește potrivită în toate împrejurările, încât nu este cu putință să se găsească o formă de constituție mai bună decît aceasta. Căci, când vreo teamă amenințând dinafară îi silește să se unească și să se ajute unii pe alții, puterea constituției este în așa fel întocmită și atât de mare, încât nu este lăsată la o parte nicio măsură din cele necesare, pentru că toți se întrec în grija de a face față situației, și hotărârile nu sunt executate cu întârziere, fiindcă toți în comun și fiecare în parte colaborează pentru îndeplinirea planului. De aceea, datorită acestei particularități a constituției, Roma este de neînvins și atinge orice și-a propus. “

 (Polybios, Istorii, trad. rom. de Virgil C. Popescu, Editura Științifică, 1966)

09.21

Și eu cred că ne tragem oarecum (și) din romani, dar nu sunt sigur că din cei descriși de Polibiu, fiindcă romanii au fost de mai multe feluri.

Noi, românii, ne dovedim a fi doar de un singur fel – lipsiți de puterea de a colabora și supradotați cu puterea de a vătăma.

Cum ar veni – romani barbari.

dt_signature2-e1270748737227[1]

0

Dorin Tudoran

Scriitor și publicist