Spovedania unui suprapus: Q.E.D.

10.03

În 2010, premierul Emil Boc a “comasat” două institute, scăpând de doi oameni foarte incomozi pentru administrația Băsescu – dnii Dinu Zamfirescu (Institutul Național pentru Memoria Exilului Românesc) și Marius Oprea (Institutul pentru Cercetarea Crimelor Comunismului) – înlocuindu-i cu dl Vladimir Tismăneanu  (Institutul pentru Investigarea Crimelor Comunismului și Memoria Exilului Românesc).

Celor cărora s-au declarat dezolați de o asemenea epurare politică, li s-a răspuns că prerogativele premierului îi dădeau dreptul să ia asemenea decizii și, pe cale de consecință, legalitatea hotărârii sale este beton; că asta-i regula peste tot – câștigi alegerile, iei totul. Pierzi alegerile, îți faci boc-celuța și pleci!

Iată ce scriam atunci:

Evident, cum institutul condus de dl Marius Oprea se află în subordinea Guvernului și în coordonarea primului ministru, dl Emil Boc este îndrituit să ia hotărârile pe care le găsește de cuviință. Dar la fel de evident este că primul ministru ar trebui să fie sfătuit de bine și nu împins să satisfacă apetitul pentru un monopol al anticomunismului  de care poate fi măcinat un om sau un grup. Comunismul a fost o nenorocire prea mare pentru ca monopolul anticomunismului să nu fie o amenințare ce pune pe gânduri.” (aici)

În 2012, când dl Victor Ponta a fost desemnat premier, dl Vladimir Tismăneanu a anunțat că, în cazul confirmării dlui Ponta ca premier, își va prezenta demisia din fruntea IICCMER, unde fusese numit de fostul premier, Emil Boc.

Consecvent cum îl știm, când dl Ponta a devenit premier, dl Tismăneanu a uitat să-și prezinte demisia. A așteptat să fie înlocuit din funcție, după care a fost lansată o campanie (semnături, proteste, sloganuri etc.) de zile mari: “Săriți! Atac la statul de drept!”

Dreptul pe care îl avusese, în 2009, premierul Emil Boc – de a destitui și numi funcționari în entități care se subordonează cabinetului premierului – dispăruse în 2012, când premier devenise Victor Ponta.

Cum își permite un plagiator să-l destituie pe dl Tismăneanu și să-i numească pe dnii Dinu Zamfirescu și Andrei Muraru în locul său și al echipei sale?

Un răspuns simplu a fost și rămâne: așa cum și dl Joe Biden nu a pierdut niciuna dintre prerogativele care decurg din funcția de vicepreședinte al Statele Unite, deși este un plagiator cu state mult mai vechi de serviciu decât Victor Ponta. Este și motivul pentru care am scris, nu de mult: “Să te duci la vicepreședintele american Joe Biden ca să-l pârăști pe Victor Ponta că a plagiat este ca și cum te-ai duce la Karl Marx să-l pârăști pe Ion Iliescu că citește Capitalul.

11

Ieri, într-un portret dedicat președintelui Traian Băsescu (aici), dl Tismăneanu cochetează cu adevărul despre cele petrecute în 2012 – președintele Băsescu i-a cerut să nu-și prezinte demisia. Urma o “luptă crâncenă”, la baionetă.

Ce ocolește dl Tismăneanu să spună este exact ce menționam eu în 2012: “uitând” să-și prezinte demisia pe care o anunțase cu surle și trâmbițe, dl Tismăneanu a așteptat să fie eliberat din funcție, pentru a exista “motive întemeiate” de a se lansa  o văicăreală națională și internațională, bine pusă la punct chiar de la vârful-vârfurilor. Altfel spus – o provocare.

“Nu am nicio agendă ascunsă…”/…/ “Traian Băsescu mi-a cerut să rămân alături de el, adică să nu demisionez. Am făcut-o și nu regret. Cel care ne-a urmat, numit de Victor Ponta, este azi consilierul lui Klaus Iohannis. C’est la vie…”

Ce viață nedreaptă! Ar fi putut deveni “prieten pe viață” și cu noul președinte.

Dl Iohannis are posibilitatea de a-și îmbunătăți imaginea în ochii dlui Tismăneanu. O simplă rocadă între dnii Muraru și Tismăneanu ar face, în sfârșit, dreptate celui de al doilea și, implicit, statului de drept.  Apoi, mai vedem, că vor mai fi alegeri, iar statul de drept nu este niciodată perfect. Trebuie și poate fi îmbunătățit.

Victor Ponta are mai multe defecte decât tentaculele unei caracatițe gigant. 16 noiembrie 2014 i-a dat ce merita. Dar premierul Ponta nu a adus nicio atingere statului de drept, eliberându-l din funcție pe dl Vladimir Tismăneanu. Răspunderea pentru acel tărăboi asurzitor aparține celor care au înscenat și au jucat rolurile principale într-un spectacol de două parale.

Statul de drept pentru care sunt gata și acum să-și dea viața suprapuși de toate felurile este statul de drept preferențial.

Nu e nicio mirare că politicieni de toate culorile țin să împingă până și locuri dedicate cercetării științifice în murdare lupte de gherilă politică. Dar este o rușine când oameni aparținând lumii științifice pun în pericol prestigiul unor institute de cercetare, doar spre a-și urmări și atinge meschine interese personale.

În ce i-a rămas dl Tismăneanu alături președintelui Băsescu, nelăsându-se dus din fruntea IICCMER? Cu ce se ocupa și se ocupă acest institut? Cu cercetare științifică/investigare a crimelor comunismului sau cu murdare lupte politice? Buget de stat pentru reglări de conturi personale? Dacă tot a tăcut până acum în legătură cu această mânăreală, ce i-a trebuit dlui Tismăneanu această spovedanie autoincriminatorie?

M-aș fi bucurat ca între dnii Băsescu și Tismăneanu să se fi legat o “prietenie pe viață” (cum se destăinuie dl Tismăneanu) doar din motive demne de tot respectul nostru, căci ele există.

N-a fost să fie. Și pentru asta, puțintică rușine ar fi preferabilă unei cisterne de tupeu autobiografic.

dt_signature2-e1270748737227[1]

0

Dorin Tudoran

Scriitor și publicist
Posted in