Spinoasa problemă a tabloului. Concursul pentru statuie. Vor fi și busturi. Plus un basorelief.


La nici două săptămâni de la moartea lui Gheorghe Gheorghiu-Dej (19 martie 1965), a avut loc ședința Biroului Politic al CC al PMR. Au participat Nicolae Ceaușescu, Chivu Stoica, Ion Gheorghe Maurer, Gheorghe Apostol, Alexandru Bîrlădeanu, Alexandru Drăghici, Alexandru Moghioroș, Dumitru Coliu, Leonte Răutu, Leontin Sălăjan și Ștefan Voitec. Invitați – Mihail Dalea, Paul Niculescu-Mizil, Ilie Verdeț, Gheorghe Gaston Marin, Gogu Rădulescu, Gheorghe Rădoi, Petre Blajovici, Vasile Malinschi, Aurel Vijoli, Janos Fazekas, Gheorghe Cioară și Vasile Modoran. Ședința a început la ora 10.00 dimineața, iar pentru așa ceva Ceaușescu nu putea găsi o zi mai  bună decât 1 aprilie. Reproduc mai jos partea a doua a stenogramei, ca o dovadă că viața bate literatura. 

”Tov. N. Ceaușescu: […] Am vrea să discutăm problema portretelor. Trebuie să rezolvăm pentru că oamenii cer lămuriri.

Tov. L. Răutu: Să facă tov. Maurer propuneri.

Tov. I. Gh. Maurer: Mi se pare, tovarăși, că este necesar și aceasta, nu ca o diminuare a valorii memoriei omului pe care l-am pierdut, dar e necesar politicește ca aceste portrete să nu mai fie așa cum sînt astăzi în toate părțile. Nu există birou în care să nu fie un portret. Nenorocirea fiecărui om este că se naște, trăiește mai bine sau mai rău și moare. Aceasta e și mai rău.

Cînd omul a ocupat o poziție, așa cum a ocupat Gheorghe Gheorghiu-Dej, de mare răspundere, de mare autoritate și pe care a îndeplinit-o cu un mare prestigiu, permanentizarea memoriei lui trebuie să fie făcută. Ne-am hotărît s-o facem și e bine să fie făcută dar trebuie să fie făcută în forme compatibile cu cinstirea amintirii unui om, nu în forme care mai de grabă vorbesc despre prezența lui în viață, cînd această prezență a încetat să mai existe. Noi punem portretele oamenilor care exercită funcțiile statului, care sînt în viață.

De aceea mi se pare că portretul ar trebui să fie scos, cu atît mai mult cu cît el poate să influențeze negativ lucrurile în sensul că face mai greu de stabilit încrederea de care trebuie să se bucure conducerea statului și a partidului în cadrul măsurilor luate și dă oarecum impresia că va  fi lipsit statul acesta într-o oarecare măsură de conducerea pe care trebuie s-o aibă ca să meargă bine treburile.

Iată de ce cred că portretul acesta ar trebui să fie înlocuit în sediile regionale cu un bust care să-l cinstească și care va fi pus într-un loc și pînă cînd bustul acesta va fi gata, pentru că nu-l avem, trebuie văzut pînă atunci să existe portretul într-un loc de cinstire care să nu arate ca și cum ar fi vorba de un om care exercită efectiv conducerea, într-un loc de cinstire care va fi normal să fie găsit în sediul comitetului regional de partid și să fie scoase portretele din toate celelalte birouri, instituții, sedii.

Sigur, părerea mea este că lucrul acesta nu trebuie făcut încît lumea să-l înregistreze ca negativ. De aceea poate ar fi bine ca odată cu treaba aceasta să mai facem cîteva lucruri care trebuie făcute. Ce e nevoie să avem, toată galeria clasicilor marxism-leninismului în toate birourile? Ajută la ceva? Nu ajută la nimic și atît dă, numai un aspect de uniformitate care nu duce la înfrumusețarea peisajului. Poate că în birou, dacă e nevoie și posibil, se poate pune un tablou reprezentînd ceva ce poate înfrumuseța peisajul. Oamenii aceștia sînt cinstiți din punct de vedere al respectului pe care îl datorăm memoriei lor, sînt o serie întreagă de forme, de busturi, de statui, vom vedea dacă e nevoie să mai facem ca să cinstim memoria acestor oameni care există și constituie un instrument de educare a maselor. Dar mi se pare că aceasta trebuie să o facem și cu Gheorghiu-Dej, scoțînd toate aceste tablouri, nelăsînd tablourile conducătorilor decît într-un singur loc în cadrul organizațiilor noastre de partid, nepunîndu-le în toate birourile. Scoțînd toate aceste tablouri se vede că nu este o măsură destinată diminuării respectului pe care îl dăm amintirii unui om ci o măsură care izvorăște dintr-o înțelegere principială a lucrurilor. Să ne amintim de unde am luat problema asta cu portretele – de la sovietici. Era pe vremea cînd într-o formă sau alta înflorea ce se numea cultul personalității.

Eu cam această propunere am. Mi se pare că portretele dacă vor fi scoase, va fi foarte util dacă păstrînd respectul pe care îl datorăm memoriei omului acestuia îndepărtăm oamenii totuși de sentimentul de tristețe pe care îl face să se nască amintirea pierderii.

Tov. N. Ceaușescu: Aș vrea să spun în continuare că problema înlocuirii acestui tablou are importanță politică și trebuie să ne gîndim bine cum facem pentru ca lucrul acesta să nu provoace nici un fel de interpretări false. Un lucru este clar, că Biroul Politic are altă compoziție și nu pot exista cei care nu mai sînt în viață. E un lucru de înțeles pentru toată lumea.

Noi de fapt în cinstirea memoriei tovarășului Gheorghiu-Dej am luat o serie de măsuri. După mine, foarte bune și va trebui ca tovarășii care au aceată atribuție să ia măsuri concrete pentru realizarea lor și să raporteze Biroului Politic cum se realizează și se organizează concursul pentru statuie.

În decursul anilor problema aceasta a degenerat, ca să fim cinstiți. Nu era cîrciumă și prăvălie unde să nu fie portret. Ori în felul acesta nu cinstim. Noi am exagerat și am mai discutat de altfel și la plenară și cu portretele clasicilor. Am ajuns că nu e un birou, nu e loc să nu fie puși clasicii. Cinstire e să fie pus într-un loc de cinste, în sediul partidului, unde să fie un bust. Biroul e o încăpere de lucru, unde omul trebuie să lucreze. Nu găsești, în afară de noi, la țările socialiste așa ceva. Omul e pus acolo unde i se dă cinstire.

Consider  că e bine ca în birourile de lucru să nu se pună nici un portret al nimănui, nici pentru cei în viață, nici pentru cei care nu sînt în viață. Portretul să fie într-un singur loc, în sediul partidului,  fie în sala de ședințe, într-un loc corespunzător. Să terminăm cu sistemul acesta de a pune în biroul de lucru. Să luăm această măsură generală care e logică și e și necesară și care privește pe cei care nu sînt în viață și pe cei care sînt în viață. Aceasta nu poate supăra pe nimeni.

Să acordăm cinstire memoriei tov. Gheorghiu-Dej, însă pînă vor fi busturile gata, să punem un tablou dar într-un singur loc de cinste. Același lucru să-l facem și pentru Comitetul Central, așa cum se și obișnuiește și să rezolvăm în felul acesta și problema portretelor în viitor a membrilor Biroului Politic.

 

Desen & Copyright 2013 - DION

Tov. Al. Moghioroș: Cred că tovarășii au dreptate din punct de vedere al concepțiilor noastre. Aceasta este soluția cea mai bună, cea mai corectă. Sigur, în această chestiune trebuie atenție în felul cum se procedează ca să nu dăm posibilitate nici dușmanilor, nici celor care caută nod în papură ca să se folosească de acest moment.

Tov. Al. Drăghici: În ceea ce privește clasicii, eu totuși cred că dacă este vorba de respect deosebit, eu mă gîndesc și la Marx, căruia eventual să i se facă o statuie. Eu cred că ar fi bine să fie undeva într-un loc de cinste. Ar fi un lucru frumos să dăm cinstire acestui mare geniu al omenirii muncitoare care ne-a lăsat opere nepieritoare și care ne-a lăsat drumul pe care noi mergem. Cînd ai nevoie să te documentezi în toate încurcăturile de astăzi te uiți la Marx și găsești foarte multe lucruri care într-adevăr sînt actuale.

Tov. N. Ceaușescu: Să ne gîndim și să venim cu o propunere, să nu hotărîm acuma.

Tov. L. Răutu: Cred că nu poate exista o altă soluție. E într-adevăr o necesitate. Avem posibilitate să rezolvăm această problemă pentru ca în sediile comitetelor regionale există săli de ședință și în aceste săli de ședință vor fi portretele membrilor Biroului Politic în actuala compoziție și în ordinea pe care am stabilit-o. Vor fi într-un loc potrivit portretele clasicilor și va fi portretul tovarășului Gheorghiu-Dej, care ulterior va fi înlocuit prin bust.

Aș propune ca să nu se facă acest lucru printr-o hotărîre administrativă și să ne fixăm un anumit timp. La săli de clasă vom face acest lucru peste o lună și jumătate, cînd se închid școlile, iar la sediile regionale să nu înțeleagă tovarășii că pînă mîine se va scoate totul. Nu e bine și nici serios. Noi îi dăm acestui act, acestei hotărări, o semnificație politică.

În legătură cu clasicii sînt de acord, pentru că lucrurile au căpătat o uniformitate, însă eu nu aș exclude ca într-un birou sau altul să fie un mic bust al lui Lenin și Marx, și cred că nu e nimic rău, chiar socot că e indicat. Nici aceasta să nu se facă uniform, să se pună în orice birou.

Tov. Gh. Apostol: În general nu prea găsești pe Marx, ci în general pe Lenin.

Tov. L. Sălăjan: Există un mic basorelief. Cred că acest lucru se poate clarifica.

Tov. N. Ceaușescu: Eu propun să fim de acord cu propunerile privind portretul tov. Gheorghiu-Dej. Pentru Marx, Engels și Lenin să nu se facă busturi decît cu aprobarea Secretariatului, pentru că avem destule.

Tov. L. Răutu: Eu mă refer în principiu și socot că poate fi pe o masă, pe un birou, pe o bibliotecă. Eu am făcut această propunere.

Tov. N. Ceaușescu: O să mai vedem.

Tov. Gh. Apostol: Cred că ar trebui luată o măsură practică. Tablourile care se scot trebuie strînse într-un singur loc și arătat ce să facem cu ele. Odată s-a mai întîmplat așa ceva și au fost o serie de neajunsuri.

Tov. Al. Moghioroș: Biroul Politic însărcinează Secretariatul să ia măsuri.

Tov. P. Niculescu-Mizil: Și pe linie de stat trebuie văzut cum e în altă parte.

Tov. M. Dalea: Și la ambasadele din țările capitaliste au portrete.

Tov. P. Niculescu-Mizil: Să vedem cum e obiceiul internațional. Aceata în ce privește ambasadele.

Tov. N. Ceaușescu: Acolo putem să punem și stema RPR, dar să discutăm mai întîi această problemă.

Ședința a luat sfărșit la orele 14,30”

(Sursă: ”Istoria Comunismului din România, Volumul II, Documente, Nicolae Ceaușescu (1965-1971)”. Editori: Mihnea Berindei, Dorin Dobrincu, Armand Goșu. Editura Polirom, 2012. © Copyright by Editura Polirom)


 

 

 

 

0

Dorin Tudoran

Scriitor și publicist