Soţia lui Godot

Cum a fost pritocită, când şi de ce a fost considerată gata de a fi plimbată cu pirostriile pe cap pe coridoarele Casei Poporului, cui şi mai ales la ce va folosi Legea Lustraţiei, iată întrebări ce vor continua să stârnească reacţii foarte diferite. Văzută de unii drept o sarcină îndeplinită în regim de Bumbeşti-Livezeni, legea este celebrată prin comunicate triumfaliste date publicităţii de noul AGITPROP.

Alţii, epuizaţi de aşteptare, o văd ca pe un soi de soţie a lui Godot şi îşi spun că dacă el n-a vrut să vie, când era foarte aşteptat, bine că a trimis-o măcar pe ea, chiar dacă nu e clar la ce mai poate fi de folos.

La 93 de ani, liderul ţărănit Ion Diaconescu nu îşi mai face griji în legătură cu sensibilităţile ce ar putea fi deranjate de un gând sincer:

“Bine că a venit şi această lege, dar a venit aşa de târziu (…). Ca valoare morală, după atâţia ani, vii tocmai acum, după douăzeci şi ceva de ani, să iei măsuri, după ce respectivii au fost preşedinţi, prim-miniştri, miniştri şi aşa mai departe. Vii acum, după douăzeci şi ceva de ani, să spui că vreme de cinci ani nu vor avea dreptul să ocupe o asemenea demnitate, pare niţel ridicol, dar, în sfârşit, decât nimic, e bine şi asta”.

Păcat. Oameni a căror tinereţe a fost distrusă de o nebunie totalitară ar fi avut dreptul la o altfel de senectute.

0

Dorin Tudoran

Scriitor și publicist
Posted in