Solidaritate – Gianina Cărbunariu & Radu Jude

Desen&Copyright@DION
Desen&Copyright@DION

În România, solidaritatea cu binele și adevărul nu s-a găsit niciodată pe toate drumurile.

Când apare și este justificată, a o semnala  constituie un exercițiu de igienă morală.

Când apare și se consolidează în jurul unor lucruri nefaste, solidaritatea nu e nimic altceva decât înhăitare, o “bisericuță”.

Public mai jos, cu acordul autorilor, două texte. Unul al Gianinei Cărbunariu, celălalt – al lui Radu Jude.

E dreptul fiecăruia dintre noi de a cerceta, cântări și decide care solidaritate merită respectul nostru.

Surprinzător pentru mine, regăsesc numele lui Florin Zamfirescu într-o semnalare care nu provoacă decât tristețe.

Păcat.

dt_signature2-e1270748737227[1] 

radu_jude

RADU JUDE

(cineast)

Andrei Rus vs. conspirația mediocrilor

 

Îl cunosc pe criticul de film Andrei Rus din 2005, cînd era proaspăt student al secției de Comunicare Audio-Vizuală a Universității Naționale de Artă Teatrală și Cinematografică. Seriozitatea, pasiunea  și talentul său critic erau impresionante. În anii care au urmat, am observat cu  admirație cum Andrei a început să creeze cîteva lucruri esențiale pentru filmul românesc. Le voi aminti, foarte pe scurt.

A organizat întîi o retrospectivă cu filmele lui Alexandru Tatos, unul din cei importanți cineaști români. Devenit între timp cadru didactic la UNATC,  a înființat și coordonat revista studențească Film Menu, cu siguranță cea mai importantă revistă de critică și teorie de film care a existat vreodată în România (ediția online poate fi consultată aici: https://filmmenu.wordpress.com). Pe lîngă această revistă (care a devenit un reper absolut pentru toți cei interesați în mod serios de arta filmului), Andrei a organizat, ani de zile, proiecții gratuite de film la UNATC (unde se vizionau și dezbăteau opere fundamentale din istoria filmului), a organizat proiecții cu filmele românești recente unde studenții se puteau întîlni și discuta cu realizatorii, a coordonat apariția în premieră națională a unor cărți esențiale de teoria filmului (Robert Bresson și Andre Bazin). Pe scurt, a făcut muncă de pionierat și operă de educație publică, asta într-o țară unde cultura audio-vizuală și cinematografică lipsește cu desăvîrșire. Adaug, deși nu e esențial, că Andrei a făcut toate aceastea fără să fie remunerat.

“Dar cînd ești bun, suporți consecințele”, spune un banc cinic românesc.

De cîteva luni urmăresc, cu stupoare, cum împotriva lui Andrei Rus s-a dezlănțuit o adevărată conspirație a mediocrității (nu zic “a imbecililor”, deși e primul lucru care îți vine în minte). Mai întîi, în mod nejustificat, rectorul Adrian Titieni a încercat să înjumătățească tirajul revistei și a provocat redacției Film Menu diverse alte mici mizerii despre care puteți citi aici (https://filmmenu.wordpress.com/2015/03/16/scrisoare-publica-a-redactiei-film-menu-catre-rectorul-unatc-adrian-titieni/ ) și față de care am luat poziție printr-un text trimis presei (http://agenda.liternet.ro/articol/19586/Radu-Jude/Scrisoare-deschisa-a-regizorului-Radu-Jude-Revista-Film-Menu-e-in-pericol.html ).

Îmi amintesc cum domnul Titieni m-a sunat revoltat să îmi spună că nu e adevărat, că domnia sa nu vrea să suprime revista etc. A mai adăugat ceva aparent insignifiant, dar care, la nivel simbolic spune multe: domnia sa era foarte supărat pe faptul că Andrei Rus nu îl salută destul de respectuos atunci cînd se întîlnesc pe culoare! Las la o parte faptul că Andrei e unul din cei mai politicoși oameni pe care îi cunosc și subliniez doar ideea principală: pentru rectorul UNATC nu competența unui profesor contează, ci slugărnicia lui.

În timpul acestui scandal, Andrei Rus și criticul de film Andrei Gorzo au amintit celor care nu știau un fapt arhicunoscut de cei care activează în industria de teatru și film din România: faptul că proferorii din UNATC fac meditații pe bani grei cu unii candidați, iar apoi fac parte din comisiile de examen de la admitere (unde probele sînt eliminatorii). Fapt care explică, poate, de ce, din sutele de absolvenți care au terminat acea facultate în ultimi douăzeci de ani, cineaștii valoroși și profesioniști pot fi numărați pe degetele de la o mînă. (Textul lui Gorzo poate fi consultat aici: http://agenda.liternet.ro/articol/19629/Andrei-Gorzo/Despre-afacerea-Film-Menu-din-interior.html ).

În plus, Andrei și alți studenți au denunțat o serie de texte antisemite, rasiste, xenofobe și homofobe pe care profesori aflați în conducerea Universității le postau pe facebook (asimilat, în justiția de la noi, spațiului public). Mai precis, e vorba de domnii profesori Sergiu Anghel, Doru Ana și Florin Zamfirescu. Despre textele astea a scris cîte ceva Iulia Popovici: http://adevarul.ro/cultura/teatru/rasismul-antisemitismul-ni-s-traditiile-1_554ef630cfbe376e3508a60a/index.html și aici:  http://adevarul.ro/cultura/teatru/rasismul-antisemitismul-ni-s-traditiile-1_554ef630cfbe376e3508a60a/index.html )

Evident că, dacă în ceea ce privește revista, mai treacă-meargă, acuzele astea i-au enervat foarte mult pe cei în cauză. Astfel că Andrei Rus a fost supus la presiuni de tot felul, care mai de care mai mizerabile. Întîi pe facebook, unde actorii (și profesorii) Florin Zamfirescu și Doru Ana l-au înjurat, insultat și calomniat în mod repetat – dovedind, încă o dată, că talentul artistic nu ține loc de moralitate, inteligență, bun-simț și cultură. Apoi, Andrei a fost chemat în comisia de etică a UNATC, urmarea fiind că s-a propus desfacerea contractului său de muncă, invocîndu-se “prejudicii de imagine” aduse Universității. Prejudiciile fiind, repet, denunțarea unor ilegalități și abuzuri ale unora din conducere sau din corpul profesoral. Înțeleg că același lucru i se pregătește și lui Andrei Gorzo, cel mai important critic de film din România, profesor și el la UNATC.

Sper că domnul rector Adrian Titieni și ceilalți vor reveni asupra acestei decizii. Mă bazez pe “irizațiile de umanitate” pe care le invoca domnia sa lăcrămînd la recenta gală UNITER. Și mai sper că acest abuz va scandaliza opinia publică (vorbim de o instituție de învățămînt superior, totuși) și că alți colegi cineaști se vor solidariza public cu Andrei Rus. Îi invit să o facă.

Recent, am primit un email oficial din partea conducerii Facultății de Film prin care sînt invitat să conduc un atelier de regie de film cu studenții. Într-o instituție unde cineva de calitatea umană și profesională a lui Andrei Rus este supus unor asemenea abuzuri nu am ce căuta.

***

Foto - Angelique Surel
Foto – Angelique Surel

GIANINA CĂRBUNARIU

(regizoare)

„Whistleblowing“ la UNATC

De două luni de zile, urmăresc cu stupoare discuțiile și evenimentele declanșate de scrisoarea deschisă a redacției Film Menu. Ceea ce a început ca o invitație la transparență în dialog, ca un semnal de alarmă față de hărțuirea fostului decan de la Facultatea de Film, Sorin Botoșeneanu, de către rectorul Adrian Titieni și echipa dumnealui, s-a transformat într-o discuție ce privește întreaga societate românească actuală. Temele majore ale discuției privesc sistemul educațional în general, precum și derapaje extrem de grave în discursurile publice din România: sistemul de meditații pentru admitere (profesori meditatori care sînt prezenți și în comisia de examinare), „aranjamentele“ în cazul concursurilor publice pentru posturile de profesori, școala doctorală deficitară, ieșirile la rampă rasiste, homofobe, sexiste, antisemite pe paginile personale de Facebook ale unor profesori din UNATC, tăcerea complice a conducerii instituției față de asemenea afirmații, încălcarea procedurilor legale în ceea ce privește desfășurarea unor activități din cadrul Universității. Și lista poate continua. Absurdul situației a atins culmi nebănuite atunci cînd Președintele Senatului, Sergiu Anghel (profesor care a postat pe pagina FB afirmații rasiste, xenofobe, antisemite) a semnat o sesizare către Comisia de etică a UNATC, care i-a convocat pe inițiatorii revoltei, profesorii Andrei Rus si Andrei Gorzo pe motiv că au făcut „afirmații neadevărate“ în discuțiile de pe Facebook. Ieri, în urma ședinței, Comisia de etică a hotărît desfacerea contractului de muncă a lectorului Andrei Rus.

Cred că este mai mult decît evident că această situație nu este „un conflict intern“, ci un moment în care un abuz inițial declanșează o suită de poziționări publice relevante pentru un context mai larg. Ne aflăm la acel moment în care taberele se împart în două: cei care doresc perpetuarea și întărirea unui anumit tip de funcționare a unei instituții publice și a unui anumit tip discurs si cei care refuză explicit, public, categoric acest lucru. E DA sau NU.

Nu salvarea personală a lui Andrei Rus e importantă (postul lui la UNATC). Andrei Rus nu dorește să-și salveze postul. Dacă dorea asta, nu ar fi deschis niciodată această discuție sau ar fi lăsat-o să se stingă demult. Andrei Rus, Andrei Gorzo și cei care susțin acest demers doresc reformarea unei instituții pe calea dialogului transparent, ei doresc acest lucru nu pentru ei înșiși, din vreun interes personal, ei vor ca lucrurile să se schimbe în bine pentru UNATC, pentru generațiile de studenți care urmează să se formeze în acest mediu, pentru viitoarele generațiile de profesioniști de teatru și film. Miza interesului public face diferența între un conflict pe coridoarele unei instituții și lansarea curajoasă a unor alerte către un public mai larg. Diferența între bîrfă și „whistleblowing“.

Sistemul Bologna implementat à la roumaine  face victime în rîndul studenților și are consecințe grave asupra mediului profesionist. Există deja o atmosferă generală de nemulțumire, iar UNATC-ul nu este un caz excepțional în acest sens. Acum cîteva luni, un student al Facultății de Arhitectură din București a depus un memoriu la Ministerul Educației semnalînd punctual neregulile din facultate. Memoriul a fost semnat de 700 de studenți la Arhitectură din diferiți ani de studiu. La scurt timp, conducerea Universității a decis exmatricularea studentului fără nici o explicație, fără nici o discuție prealabilă cu acesta.

Exmatricularea sau desfacerea contractului de muncă sînt soluții abuzive care arată poziția de forță pe care se situează conducătorii acestor instituții publice. După părerea mea, ele au efectul invers decît cel scontat: în loc să potolească scandalul, ele acutizează criza și solicită o poziționare clară, atît a celor din interiorul instituției, cît și a celor „din afară“.

Am susținut pînă acum această inițiativă pornită de redacția Film Menu în discuțiile de pe FB pentru toate motivele expuse mai sus. Aș adăuga la acestea un motiv personal: ca regizor, nu-mi imaginez cum aș putea lucra cu absolvenți de actorie formați într-un mediu în care valori umaniste ca toleranța, respectul față de celălalt sau libertatea de expresie sînt călcate în fiecare zi în picioare.

Dorin Tudoran

Scriitor și publicist
Posted in