Situaţia

Am mai scris de câteva ori că personalitatea preşedintelui Traian Băsescu este dintre acelea care împart, foarte adânc, lumea în două.  Pro-Băsescu sau anti-Băsescu a devenit pentru unii obiectul muncii; pentru alţii o pasiune; pentru nu puţini – de-a dreptul o obsesie. Greu să întâlneşti opinii echilibrate despre Traian Băsescu. Când apar, sunt combătute cu vehemenţă aproape egală şi de pro, şi de anti-băsescieni.

Acuzaţiile de corupţie, cumetrie, nepotism şi toate “formele derivate” de favoritism nu au ocolit guvernele percepute ca fiind simple accesorii politice ale lui Traian Băsescu. De aceea, când foarte recent preşedintele i-a mustruluit pe membrii guvernului, somându-i să aleagă între a guverna şi a se ţine de afaceri, reacţiile au fost mai degrabă sceptice – “Păi, abia acum?”, ”Vorbeşte serios?”,  „Ăsta chiar ne crede nişte idioţi?”

Desen de Ion Barbu

Nici încercarea de a fi văzut drept coordonator al eforturilor de redresare a situaţiei economice catastrofale nu pare să-i aducă preşedintelui Băsescu simpatia pe care i-o aduceau cândva asemenea gesturi de suflecare a mânecilor cămăşii. Deşi dezastrul de azi este unul cumulativ, generat de mai toţi cei ce nu au făcut ce trebuia făcut la timp, el este imputat aproape integral echipelor conduse de incompetentul, bizarul antierou Emil Boc.

Ideea reducerii salariilor, pensiilor, subvenţiilor ce mai ajutau pe unii este evident nepopulară. Nimic nefiresc în asta. Dar este grav că până şi cei care consideră necesare asemenea măsuri dure nu sunt siguri că ele ar putea îmbunătăţi situaţia. Mai mult, chiar și un euro-parlamentar PDL precum Cristian Preda se declară foarte sceptic în legătură cu eficacitatea unor asemenea măsuri. În acest context, evident, vocile pro şi anti-Băsescu, pro şi anti-PDL câştigă ân numărul de decibeli.

Iată două perspective.

Ion Diaconescu: Democraţia este prost înţeleasă drept democraţie”

“Sincer să fiu, nu prea mă interesează că Puterea îmi taie pensia. Nu îmi mai bat eu capul cu ei. Şi nici cu banii nu mă stresez. Eu am 93 de ani şi, la vârsta asta, abia mă mai târâi. Oricum, nu aş putea să îmi valorific pensia. Este trist, însă, că aceste măsuri îngreunează viaţa oamenilor care chiar au nevoie de banii aceştia pentru a-şi duce viaţa de zi cu zi.”

“În tot cazul, acţiunile actualei puteri nu reprezintă manifestări ale unui regim democratic. Asta este politica unui Guvern străin de căile democraţiei. Este calea spre autoritarism. Ce se întâmplă acum mă duce cu gândul la anii cei mai drastici ai dictaturii comuniste, e la fel de rău ca în cea mai neagră perioadă comunistă. Demagogia este prost înţeleasă drept democraţie. Cei care ne conduc ar trebui să aibă o direcţie sănătoasă, să pună pe primul plan interesul naţional.”

Traian Ungureanu: Traian Băsescu – reper de luciditate”

#!

Venerabilul Ion Diaconescu este simbolul unui trecut în care unii dintre noi au crezut cu imprudentă pioșenie, doar pentru spre a ne alege cu deziluzii dintre cele mai amare. Acel trecut nu a fost suficient pentru a-i ajuta pe oameni ca Ion Diaconescu să administreze un prezent ce s-a dovedit, în ultimă instanţă, prea complicat pentru puterile lor.

Traian Ungureanu este simbolul unei promoții de politicieni pentru care slugărnicia nu cunoaște margini. Şi slugărnicia nu a dus vreodată la ceva bun. Dacă ei sunt chipul viitorului politic al României, spaima față de prezent începe să pară suportabilă. Cum ar veni – curaj găină, că te tai!

 

 

Dorin Tudoran

Scriitor și publicist
Posted in ,

Reader Interactions