ŞERBAN FOARŢĂ: Odă la Vod(c)ă & Bocaportul

Tocmai a sosit pachetul din oraşu-mi natal, Timişoara. Om de cuvânt (în toate sensurile cuvântului ”cuvânt”), Şerban Foarţă mi-a trimis o sticlă de vodcă. Din păcate – goală. Dar şi din fericire, fiindcă uitându-mă prin sticla sticlei, văz pe dosul etichetei, promisa Odă la Vod(c)ă, scrisă chiar de mâna poetului.

Există şi o comunicare de la vameşii americani prin care sunt înştiinţat că amprentele vânjoase de pe sticlă aparţin cetăţenului român de origine PSD Nicolae Văcăroiu.

Fiindcă se apropie Crăciunul, Şerban Foarţă a mai pus în plic şi un dialog (filosofic) intitulat Bocaportul. Dau o înaltă apreciere felului în care Şerban Foarţă îşi aduce (boca)portul la gloria acestei prăjini de teren hyperspaţial, ce riscă să devină curând un (C)artel artistic doar pe gustul nostru.

 

 

ŞERBAN FOARŢĂ

ODĂ LA VOD(C)Ă

                   (în kilometru gigantic)

 

 

Nu credeam să-nvăţ a nu bea vreodată;

Pururi treaz, fără vodcă pe masa-mi,

Ca pe când, ostaş, însetam sub steaua

                                     Roşie,-n cinci colţuri.

 

Când răsărişi în cale-mi, interimate!

Tu, abstinenţă de-o lună, în care

Băui pân-în fund poşircile sticlei

                                      De apă chioară.

 

Jalnic ard de viu însetat ca Tàntal,

Ori ca poetu-ăl vechi, lângă fântână, –

Focul meu urmând a-l stinge cu toată

                                       Vodca din lume.

 

Mă vaiet că n-am rămas prim-ministru

Sau mahărul, doar, al Divanului ţării…

Ca interimar, nu pot trage la Golden

                                      Blitz o beţie.

 

Vie-mi albaştrii ochi iarăşi în cale,

Aline-mi săniuţa, iar, viaţa tristă;

Ca să mor fericit, stacană de vodcă,

                                     Ţie predă-mă!

***

Bocaportul

 – Ştiai bancul cu ceainicul?

– Ăla de pe vremuri? Da: ce-ai, Nicule, cu noi?…

– Dar p-ăsta, mai nou, cu polobocul?

– Nu.

– Joacă polo Boc?

– Şi, dacă ar juca, la ce ne-ar folosi?

 – La revigorarea, eventual, a acestui sport în patria noastră.

– Există, şi în polo, echipe de pitici?

– Există, bineînţeles, dar nu e cazul României.

– Atunci?

– Atunci nici polo, Boc, nu joacă.

– Păcat; i-ar fi şi mai amic lu’ Şefu’, în măsura-n care acest joc este, la noi, unul pe apă.

– Că veni vorba despre apă şi, implicit, de mateloţi, zi-mi, te rog, ce-i aia bocaport!

– Habar n-am, dar intuiesc că vrei să mă întrebi dacă ştiu bancul…

– Ăl cu bocaportul? Te înşeli.

– Îmi pare rău: ţi-aş fi putut răspunde că nu-i putem tăgădui, lui Boc, aportul din ultimele, multe, luni de zile.

– Aşa-i! N-am să te contrazic… Numai că bocaportul e ceva ce nu ştiu decât mateloţii, în cap cu dl Preşedinte. Auzi aici, ce zice dicţionarul: „deschizătură pe punte, prin care se încarcă mărfurile în navă”.

– Vrei să insinuezi că dl Boc e o „deschizătură” sau o „marfă”?

– Nu insinuez nimic; afirm. Ştii ce semnificaţie are cuvântul boc?

– Nu ştiu, dar dicţionar posed şi eu.

– Ei bine, ce-i un boc?

– Stai să mă uit… O onomatopee.

– Fii atent, că nu-i numai atât.

– De-acord! Un boc e „un butuc tăiat în scânduri”.

– Ei bine, domnule, butucii (tăiaţi sau netăiaţi în scânduri) constituie (sau nu) o marfă?

 – Ce întrebare? Evident că da… O marfă de marfă chiar, în caz că-i criză (în dulgherie, în construcţii, în alte domenii de profil) de butuci, de bocuri…  

– Te-ai prins…

– Dar cu deschizătura, cum rămâne?

– Rămâne că, dacă dl Preşedinte are deschizături, una din ele este Boc. Prin fanta asta, primul om în stat, comunică cu dregătorii, ca şi, la limită, cu noi („poporul suveran”), cu ţara. Ţara e nava dlui fost căpitan naval, tot astfel cum, pentru Nea Nicu, ţara fusese cabinetul său de lucru!

– Perfect adevărat… De altfel, ultimul şi-avea, şi el, deschizătura.

– Pe to’arăşa Elena? Te înşeli. Ea, vorba lui Noica, va fi fost o, numai, deschizătură care se închide. Pe când Elena ceastălaltă, e, în sfârşit, întredeschizătura care (cum ar fi spus acelaşi Noica) se deschide. Şi, în plus, are şi sânge tânăr!

– Dragă, le zici atât de bine, încât mă pui în inferioritate… Hai să-ţi formulez, şi eu, o întrebare, una a dracu’, de baraj: dacă Boc bocăne, ce face domnul Preşedinte (numele căruia e ăla care este)?

Dorin Tudoran

Scriitor și publicist
Posted in