Schimb judecător cu ieșire la Marea Neagră pentru procuror cu intrare la Vârful Omu

Justiția independentă în România este un armăsar fictiv. Cu toate acestea, șaua pe care a pus-o politicul pe el este reală și foarte grea. Judecătorii și procurorii sunt cei care țin – ori pe dreapta, ori pe stânga, în funcție de cum bate vântul – scara de la șa, pentru a ajuta călărețul să încalece. Și tot exercițiul acesta se face, binențeles, în numele și spre binele statului de drept. În șa.

Tot spre binele statului de drept – pe care-l invocă toți politicienii de televiziune, dar pe care stat de drept niciunul dintre ei nu-l invită în propria casă – o lege este impusă de un ministru al Justiției cu sprijinul Președintelui, atunci când legea servește interesele unui grup.  Apoi, fostul ministru care a impus legea, cere ca legea să fie schimbată, fiindcă azi ministrul este “de la ceilalți”.

Președintele își amintește, subit, că legea pentru care a făcut o campanie nu tocmai discretă s-ar putea să nu fie constituțională și sugerează trimiterea ei la CCR – curte care este, în mentalul colectiv al unui grup de prieteni, etalonul independenței absolute – pentru stabilirea diagnosticului. În felul acesta, sănătatea statului de drept, în șa, ar putea fi asigurată.

Ziariști independenți și logodiți pe viață cu statul de drept ne  explică de ce legea impusă de fostul ministru al Justiției a fost o idee excelentă atunci și de ce trebuie schimbată acum, la chiar presiunile inițiatorului ei.

Carismatic și slujitor ireproșabil al statului de drept, acel ministru știa cum să folosească legea pe care a impus-o. Ministrul de azi nu știe și-apoi legea respectivă vine cu instrucțiuni de folosire pe care nu le înțelege oricine. Pe cale de consecință, interesele statului de drept impun schimbarea legii.

Și războiul (televizat în direct) izbucnit și întreținut în jurul întrebării “Cine are  și cine nu are dreptul să fie Președinte al Consiliul Superior al Magistraturii?” este purtat tot spre binele statului de drept. În șa.

Potrivit unui europarlamentar, cândva procuror, procurorul este și el magistrat, dar nu la fel de magistrat ca judecătorul. Deci, procurorul nu poate fi președinte al CSM.

Potrivit altora, și ei cariatide ale statului de drept, se cuvine ca judecătorul să fie și un pic procuror, ca să fim siguri că verdictul este cel programat, altfel interesele statului de drept, în șa, rămân de izbeliște.

Ajuns în șa, călărețul își “nuanțează” declarațiile de dinaintea încălecării. Cravașa, pintenii, sudalma, înjumătățirea rației de ovăz, lipsa de fonduri pentru reparatul grajdului etc. ar trebui să-i dea de gândit armăsarului că interesul călărețului este, mai degrabă, să-l vadă acceptând statutul de gloabă, potrivit refrenului “Fost-ai, lele, cât ai fost”; independentă.

Adică, preț de-o încălecare.

 

Desen & Copyright 2013 - DION

Da, știu, e ușor de criticat sau de făcut haz de necaz, dar pot sugera o soluție, că de trăncănit s-a săturat toată lumea?

Binențeles că pot.

Ca formă de guvernămât, propun republica ereditară.

Ce înseamnă asta?

Simplu: un singur tur de alegeri – prezidențiale, parlamentare și locale – pe întreaga perioadă de viață a republicii. Astfel, se scutesc banii și nervii cheltuiți pe alegeri.

Puterea, prerogativele și funcțiile ca și opoziția, nemulțumirile și șomajul se transmit — fie prin testament, fie prin procură — copiilor, rudelor și prietenilor. În felul acesta, se rezolvă și problema coabitării. Și Puterea, și Opoziția își consolidează tradițiile, obiceiurile și destinul. Devin profesioniste, exact cum, pe vremea comunismului, sportul era amator.

Între regele care a spus “Statul sunt eu” și judecătorul care crede “Statul de drept sunt eu” diferența este doar de un procuror care se vrea  făcător de regi.

Așadar, nimic nu poate fi mai potrivit pentru apărarea statului de drept decât republica ereditară. A venit momentul să o suim în șa.

Aaașa! Uușurel! Gata!

P.S. Singurele rocade permise în republica ereditară sunt cele de natură imobiliară. De unde și titlul acestei propuneri.

0

Dorin Tudoran

Scriitor și publicist