S-a zis și cu “Neprihănirea Voastră”

 Tipografia Patriarhiei a prăpădit bunătate de hârtie velină tipărind Calendarul Ortodox 2014. Lucrarea va fi retrasă de pe piață, căci unul dintre sfinți a dezertat:

“Eu nu spun că sunt un sfânt. Este controversat modul cum am primit apartamentul din Mihăileanu. Legal, dar controversat din punct de vedere moral. Acum, este controversa cu creditul fiicei mele. În mod cert, este legal. Deci, nu vorbesc de pe poziţia unui sfânt, dar lucrurile au limite”.

Noi, drept-credincioșii, spunem de mult că totul are o limită, dar Peste-Limite-de-Preafericitul Daniel nu se leapădă de ceara din urechi, mai ales pe timp de iarnă, când e cumplit de frig și, în lipsa megapolisului blindat cu aur, Catedrala Mântuirii Neamului, curentul îl poate trage oriunde s-ar așeza.

Pentru filozofii publici, sabia lui Damocles devine cine și prin ce act – Ordonanță de Urgență, referendum național, lovitură de stat de tip perpetuum mobile, turnătorie la UE, plângere la ambasadele occidentale etc. – poate stabili unde se află limita dintre legal și moral. Sau, măcar cea dintre imoral și ilegal.

Legea (juridică) nu zice nimic despre moral vs. imoral. Legea morală zice ceva, dar cine mai citește azi Vechiul Testament, când toți demnitarii nu mai prididesc să-și facă semnul crucii, fie că intră în biserică, fie că trec pe sub Arcul de Triumf, deși acasă mulți dintre ei dorm cu secera și ciocanul sub pernă?

Despre anumite lucruri – hermafrodite atât din punct de vedere moral, cât și legal – se spune că au fost făcute “la/pe buza legii”. Cum ar veni, dacă legea nu interzice, e legal. Dacă legea interzice, strângi din buze și mergi înainte, fără să te uiți în spate.

O diferență între un stat de drept și o republică bananieră estă dată de profilul buzei cu pricina:  subțire ca lama briciului sau lată cât Canalul Mânecii? Dar eu nu sunt jurist. Doamna Monica Macovei și dl Lucian Bolcaș sunt. Să ne ajute.

Dacă dna Macovei nu ne poate ajuta să înțelegem cum am putea ajunge la un armistițiu între moral și legal, pentru a păstra privilegiul ca populația să ni se adreseze cu “Neprihănirea Voastră”, atunci măcar dl Bolcaș ne-ar putea dumiri cât de lată o poate face România în privința tovărășiei între ilegal și imoral. Sau, măcar în privința diferenței dintre prostie de gradul unu și ultimul grad de tâmpenie.

Ce crede dl Bolcaș: pentru a deveni și Cea Sfântă, i-ar fi de ajuns României Mari (versiunea Vadim-Bolcaș-Merce), dacă în sala de ședințe a CCR s-ar instala un godin în care focul continuu ar fi asigurat de butuci evreiești, crengi ungurești, vreascuri secuiești, buturugi de etnie roma, un pumn de lipoveni și o ceșcuță de palestinieni? De Crăciun, colindele pentru judecători ar fi asigurate de TV3, unde tot omul cântă, neprihănit de înțelegerea vorbelor ce-i ies din gură.

Piesa de rezistență ar putea fi, de-a pururi, “Primiți cu jidovul făcut scrum?”

Coordonarea de platou nu va fi asigurată de boanghenul Gheorghe Funar, ocupat cu uzurparea legală, dar ușor imorală (zic unii) sau morală dar oarecum ilegală (zic alții) a statuii “Tribunului”, ci  de vikingul Adrian Rozenberg, directorul departamentului “Știri – Programe” la TVR Cluj.

Nu știu care spectacol e mai deprimant: o republică bananieră fără banane sau o democrație originală care continuă să alunece pe coji de banană.

dt_signature2-e1270748737227[1]

0

Dorin Tudoran

Scriitor și publicist