România ca părere

România nu e sigură ce fel de republică este. Prezidențială, semi-prezidențială, bananieră? În schimb, toată lumea are o părere despre acest subiect. România nu e sigură care sunt prerogativele președintelui și cele ale premierului. În schimb, toată lumea are o părere despre acest subiect. România nu e sigură ce fel de Constituție are, în schimb toată lumea are o părere despre acest subiect. România nu e sigură ce fel de democrație are. Directă, reprezentativă, hibridă sau originală? În schimb, toată lumea are o părere despre acest subiect.

Din România președinția trimite la Bruxelles, via MAE, lista celor care-l vor însoți pe șeful statului. În schimb, guvernul și susținătorii lui sunt de părere că dl Traian Băsescu nu va reprezenta pe nimeni acolo, fiindcă este răul cel mai mare al României. Din România, guvernul trimite lista celor care-l vor însoți pe premier la Bruxelles. În schimb, președinția și susținătorii ei sunt de părerea că dl Victor Ponta nu mai poate reprezenta România nicăieri, fiindcă este un plagiator.

În România există părerea că, ajunși la Bruxelles, președintele și cei care-l însoțesc vor declara despre premier și cei care-l însoțesc că sunt o bandă de manglitori, iar premierul și cei care-l însoțesc vor declara despre președinte și cei care-l însoțesc că sunt un grup de călători fără niciun mandat să se afle acolo. Există și părerea că pentru această prestație a celor două grupuri (care sunt, de fapt, unul și același, doar că președintele nu-l vede pe premier în delegație, iar premierul nu-l vede pe președinte în delegație!?!) reprezentând România, Europa va acorda României medalia Cel Mai Civilizat Trib din Europa.

În România o doamnă, care ar fi abandonat doctoratul fiindcă era prea muncită de turism, dezvoltări și absorbire de fonduri, și-ar fi exprimat părerea că plagiatul dlui Ponta se vede până și din helicopter. Alte doamne și niște domni sunt de părerea că flota României nu mai poate fi văzută din helicopter nici cu un telescop. Există și părerea că flota a fost înghițită de Triunghiul Bermudelor, dar că va veni și vremea dezvăluirii misterelor legate de cocoș(ei) de aur și accesorii Vouitton și Hermes. O altă părere este aceea că, la fel ca Triunghiului Bermudelor, România înghite tot.

În România robespierri prezidențiali și pro-prezidențiali își ascut în timpul nopții bricegele năclăite de sânge pentru a le arăta în timpul zilei drept ghilotine moral-academice. În România robespierri guvernamentali și pro-guvernamentali își ascut în timpul zilei bricegele năclăite de sânge pentru a le arăta robespierrilor prezidențiali ghilotina de care pot fi decapitați în timpul nopții. Există și părerea că toți acești robespierri sunt doar niște gioarse năclăite de ură și obsedate de interese strict personale.

 

Desen & Copyright 2012 - DION

În România este azvârlită acuzația că un civil a fost  avansat la gradul de colonel, chiar dacă nu și-a făcut stagiul militar. În România apare acuzația că alt civil a fost avansat chiar la gradul de general. Numai că nu se înțelege clar despre ce armă este vorba – infanterie, artilerie, aviație? Există și părerea că armele  în care sunt avansați în grade militare anumiți civili sunt, de fapt, serviciile – cele secrete și cele aduse celor cu puterea avansărilor. Civili deconspirați că ar fi beneficiat de asemenea avansări ilegale sunt de părere că nu au fost niciodată avansați în grade militare și că totul este o scornire cu mustăți mogulistice.

În România există părerea că un mogul cu hotărâre definitivă a unei curți de justiție că a fost informator al Securității și a contribuit, astfel, la acțiuni de poliție politică este printre cei care decid astăzi cine și de ce poate ocupa ori nu o funcție publică. Există și părerea că așa ceva dă măsura lipsei de măsură a unei țări care a condamnat crimele comunismului, dar îi lasă pe unii să prospere de pe urma ajutorului dat celor ce au săvârșit asemenea crime.

În România (potrivit publicației Cațavencii) Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române ar fi emis următoarele păreri: “Năstase nu trebuie operat creștinește, deoarece s-a rănit încercând să se sinucidă” /…/ “Nu e păcat mai mare pe lumea asta decât tentativa eșuată de sinucidere”/…/ “Cine a încercat să-și tragă un glonț în cap, dar a scăpat cu zile, sau s-a aruncat de la balcon luxându-și doar o gleznă merge la camera de gardă cu un păcat greu, de neiertat. Pentru aceste persoane nu există decât posibilitatea unui tratament scurt, administrat pentru liniștea rudelor.”

Dacă părerile acestea au fost cu adevărat emise, aș fi de părere că Patriarhul Daniel a mai ratat o șansă de a tăcea. Sau,  dacă tot avea vreme de emis păreri, ar fi putut să admită, în sfârșit, că și preoților purtând pe sub sutană microfoanele Securității trebuie să li se aplice același  tratament aplicat informatorilor care aveau alte profesiuni.

În România, pentru învestirea unui ministru, președintele îi cere celui propus să dea o declarație semnată că lucrarea sa de doctorat nu este un plagiat. Există și părerea că, dacă așa devin lucrurile, atunci, înainte de a-și fi început primul mandat prezidențial, și dl Traian Băsescu ar fi trebuit să dea o declarație de mână că nu a volatilizat flota și că, înaintea de a-și începe cel de al doilea mandat prezidențial, ar fi trebuit să dea o altă declarație de mână că nu și-a făcut nicio iapă senator.

În România diplomați străini care, pe de-o parte, cer consolidarea statului de drept românesc, pe de altă parte cer prelungirea  mandatelor unor agreați funcționari români, chiar dacă  asemenea prelungiri de mandat sunt ușurel ilegale. Din România sunt trimiși în străinătate, ca diplomați, comici răsuflați, degustători de vinuri, fufe și fufoi împătimiți de jacuzzi. Există părerea că asemenea numiri sunt motivate strict politic. Când România retrage asemenea diplomați, există și părerea că asistăm la hotărâri motivate strict politic.

În România totul se face spre binele țării. Întrebarea rămâne: ”Atunci de ce țării îi merge așa de prost și celor care-i fac rău le merge așa de bine?” Exită părerea că tristul paradox se explică prin faptul că binele făcut de unii României este mai rău decât cel mai mare rău făcut țării de alții. Există și altă părere – că toți cei care fac rău României sunt la fel de buni. Nu lipsește nici părerea că România nu mai produce, de o bună bucată de vreme, nimic, în afară de păreri.

România este azi o părere. Spun asta cu mare părere de rău. Și adaug că nu văd niciun  motiv să amendez două păreri pe care le-am exprimat cu ani în urmă, chiar dacă sunt acuzat de lipsă de patriotism.

Prima – „Mi-e teamă că, în decembrie 1989, românii au ieșit din casă revoltați, au ajuns în stradă revoluționari și au intrat în istorie fraieri.” A doua – ”În România se întâmplă mereu lucruri foarte interesante, pentru că nu se întâmplă niciodată ce trebuie.”

Dumneavoastră ce părere aveți? Cum poate ieși România din stadiul de părere pentru a intra în stare de funcționare? Cum poate schimba România actuala fomă de guvernământ – harța, măcelurile și provocările zilnice – într-o formă de guvernământ mai puțin irațională?

0

Dorin Tudoran

Scriitor și publicist