Ridicători & Trăgători

Photo-blog-7-150x150[1]Citesc în revista ”22” un PROTEST al JURNALIȘTILOR împotriva practicilor DEGRADANTE din presă. Mă bucur să văd cum sună primul paragraf:

“Subsemnaţii, ziarişti şi publiciști, ne declarăm solidari în dezideratul de a ne practica profesia cu maximă responsabilitate faţă de adevăr şi de interesul public, cu bună-credinţă şi în respectul deontologiei. Dincolo de convingerile politice şi ideologice diferite, considerăm că standardele jurnalistice, informarea corectă şi binele public trebuie apărate şi în jurul acestor valori trebuie să ne solidarizăm.”

Citesc și lista celor care au semnat protestul. De câteva ori simt nevoia să mă frec la ochi, pentru că nu-i cred.

Recitesc și înțeleg că ochii nu mă mint. Iată, semnează și dl Mircea Marian. Fie Domnia Sa nu înțelege ce semnează (un fel de cerere de a fi exclus din presă și trimis unde-i este locul, în activul de propaganda al unui grup politic, muncă perfect onorabilă, dar într-o relație fictivă cu jurnalismul independent), fie unii dintre cei care strâng semnăturile vor să arunce în derizoriu un demers foarte necesar și binevenit.

Dl Mircea Marian are o relație foarte firavă cu adevărul și una imaginară cu adevărul pus în slujba interesului public. La locul de muncă, slujește adevărul pus în slujba unui grup politic. Ajuns acasă,  spune adevărul despre cum slujește adevărul la locul de muncă. Iată un exemplu.

În Raportul FreeEx pe anul 2012 întocmit de ActiveWatch se poate citi:

Jurnalistul și editorialistul Mircea Marian, de la cotidianul Evenimentul Zilei, a postat pe pagina sa de Facebook un comentariu în care își exprima dezamăgirea față de prestația unuia din liderii opoziției de dreapta, Mihai Răzvan Ungureanu, care nu ar fi reacționat în conformitate cu așteptările jurnalistului la o întrebare pe care acesta recunoaște că a adresat-o pentru a-i da interlocutorului prilejul de a „lovi” în adversarul politic. „Băsescu poate fi un punct de rezistență, cum să spun, ca o fortăreață puternică, dar sub asediu, însă nu mai poate fi în fruntea unei ofensive care să recapete teritoriile ocupate de USL. Din nou îmi vine în minte comparația cu Franța din 1940. Trebuie un general tânăr, care să fi probat că este capabil – de Gaulle, chiar dacă este o comparație riscantă. Ei, cine din ARD are forța asta? Acum, că s-a terminat, pot să spun: vineri, la B1, când am fost în emisiune cu MRU! Ne venea să ne împușcăm, noi, jurnaliștii. Discurs lemnos și lung a lui MRU. Dan Tapalagă îmi dă o pasă – USL rupe acordul cu FMI – eu i-am ridicat minge lui MRU și, stiiiimați telespectatori, MRU lovește pe lângă minge!

182

Discernământul precar al dlui Marian (vii acasă și te lauzi cu găinăriile făcute pe platoul unei televiziuni chipurile independente) nu-l recomandă pe dl Marian să fie acceptat printre semnatarii acestui protest.

Cum adică, protestezi împotriva a ceea ce practici?

Întâmplarea certifică prezența  dlui Marian în gloata de comici involuntari ai micilor ecrane. Jurnalismul practicat de dl Marian (independent, obiectiv și în slujba binelui public), seamănă cu distribuirea rolurilor într-o echipă de volei – unul (ridicătorul) ridică mingea la fileu, altul (trăgătorul) bubuie mingea în terenul echipei adverse. Victorie!

Că unii trăgători nu se dovedesc pe măsura unui ridicător genial ca dl Mircea Marian este o chestiune internă, a echipei. Ea nu poate fi rezolvată prin publicarea unui Protest al Ridicătorilor Geniali Împotriva Trăgătorilor Mediocri, ci printr-o mai riguroasă politică de cadre a echipei respective.

Nici măcar ridicătorul genial Mircea Marian nu este mereu pe măsura faimei care-i precede, așa cum sosește buzduganul înaintea smeului. Citez din același raport:

“Atacurile mediatice la adresa politicienilor au depășit adeseori nu numai limitele unui limbaj civilizat, dar și cadrul deontologic. O serie de acuzații au fost făcute în lipsa oricăror dovezi sau fără prezentarea opiniei părții acuzate.

Tot Mircea Marian a publicat pe 22 octombrie în Evenimentul Zilei un articol care acuza faptul că o cursă Tarom București-Bruxelles a fost întârziată cu 40 minute până s-a urcat la bord și europarlamentara Daciana Sârbu, soția premierului Victor Ponta. Articolul invocă <surse europarlamentare PD-L>. În urma unui comunicat Tarom care menționează că respectiva cursă a decolat la timp, Evenimentul Zilei a prezentat scuze cititorilor ziarului și Dacianei Sârbu pentru informațiile eronate pe care le-a publicat.”

Jurnalismul practicat de dl Mircea Marian s-a născut “pe surse” și își dă duhul tot “pe surse.”

Dacă autorii acestui PROTEST al JURNALIȘTILOR împotriva practicilor DEGRADANTE din presă vor să onoreze crezul pe care-l declară public (“informarea corectă şi binele public trebuie apărate şi în jurul acestor valori trebuie să ne solidarizăm.”), atunci ne-ar putea da o dovadă a solidărității lor cu propriile declarații, refuzând semnăturile unor “ridicători” infiltrați de “trăgători” în presă sub porecla de cod “jurnaliști”.

Știu, e un pas dificil de făcut, fiindcă nu se știe cât de lungă ar mai rămâne lista semnatarilor.

dt_signature2-e1270748737227[1]

 

0

Dorin Tudoran

Scriitor și publicist
Posted in