Răspuns adresat dlui Marius Oprea

Domnul Marius Oprea publică în revista Observator cultural, Nr. 706 din 17.01.2014 (aici) un răspuns la cateva nedumeriri/intrebari care i-au fost adresate recent. Cum mă aflu printre destinatarii textului dlui Oprea, iată ce am de spus:

 

Domnule Marius Oprea,

  1. Ma numiti de doua ori “Dorine/draga Dorine” si de doua ori “domnule Tudoran”. Hai sa va ajut sa iesiti din aceasta dilema a comunicarii. Deci, din acest moment doar “Dle Marius Oprea.”, “Dle Dorin Tudoran”.
  2. Nu am afirmat niciodata ca nu aveti “expertiza politologica” “în istoria regimului comunist.”  Expertiza dvs practica am mentionat-o nu o singura data.
  3. Nu am participat niciodata la ingroparea dvs sub o avalansa de venin. Dimpotriva, intr-un moment in care ati fost improscat cu venin (nu doar venin teoretic, ci si venin practic – indepartarea, printr-o farsa democratica, din fruntea unei institutii pe care ati creat-o) am ”redirectionat” o parte a veninului spre mine, pentru a va proteja pe cat (mai) era posibil.
  4. Adevarat, nu eu am savarsit reforma morala in Romania.  Au savarsit-o altii, cu un succes orbitor. O reforma morala a unei societati nu poate fi proiectul unui singur om. Tot ce poate face un om este sa aiba grija de propria-i reforma morala, dupa care sa se mentina intr-o buna forma morala. Dar nici asta nu e treaba usoara.
  5. Ma includeti printre destinatarii unei intrebari raspicate: Pe cîţi atitudinea voastră corectă i-a trimis în fața justiţiei, răspunzînd la acuzarea de genocid?” Va raspund pe cat pot de raspicat: spre deosebire de altii, nu am ocupat niciodata vreo functie in prerogativele careia sa se fi aflat trimiterea in justitie a unor oameni vinovati de genocid.
  6. Invocarea tragediei detinutilor politici pentru a explica presiunile uriase sub care unii dintre ei au cedat, devenind informatori ai organelor de represiune, este corecta. Am scris in repetate randuri ca exista o categorie de oameni pe care nu ma incumet sa o judec pentru colaborare – tragica familie a detinutilor politici. Nu am trecut prin iadul unei puscarii politice, nu am cum sti daca as fi rezistat pana la capat. Nicolae Carandino mi-a povestit candva ca a vazut in puscarie oameni care au rezistat, ani si ani, ca niste sfinti, umilintelor si torturii, pana intr-o zi, cand au capotat in fata unui blid de terci. Nimic mai omenesc decat o asemenea experienta. Numai ca, in cazurile care au starnit discutia de fata nu despre detinuti politici este vorba.
  7. Stefan Aug. Doinas mi-a fost un prieten foarte apropiat. Nu m-am dezis de el in fata  unor probe care il incriminau. Adrian Marino mi-a devenit, pe la mijlocul anilor 90, un om foarte apropiat. Nu am fost de partea celor care l-au linsat. Dimpotriva – l-am aparat. Doinas si Marino au fost detinuti politici. Altii nu au fost.
  8. Profesorul Dinu C. Giurescu nu-mi este dusman, nu am vreo aversiune fata de Domnia Sa. Pozitia mea in cazul ”Darius”/”Neculce” nu este colorata de vreun parti pris. M-as bucura ca probele de maine sa-l exonereze deplin pe dl Giurescu – moral, fiindca juridic nu a fost acuzat. M-as bucura ca maine sa am motive sa afirm public ca lectura facuta documentelor de ieri a fost incorecta. Numai ca azi nu este inca maine.
  9. Episoadele din studentie si cel in care dna Germina Nagat v-ar fi cerut iertare, cu lacrimi in ochi, raman, dupa umila mea parere, de elucidat intre dumneavoastra doi.
  10. In finalul textului dumneavoastra  marturisiti: ”Asa inteleg eu sa fiu confuz si patetic. E felul meu de a fi.”  Marturisesc la randu-mi ca mi-ati fost foarte drag si pentru acest motiv lipsit de importanta as fi dorit sa fiti mai putin confuz. Inteleg acum ca dorinta mea era usor patetica. Ramaneti, domnule Marius Oprea, asa cum intelegeti a fi, asa cum va este felul. Consecventa e mama intelepciunii.

 

Cele bune,

 

dt_signature2-e1270748737227[1]

0

Dorin Tudoran

Scriitor și publicist