Propun să fim contextualizați

Primesc un link. Îl deschid. Citesc cu firesc interes un răspuns al dlui Vladimir Tismăneanu pe un blog, răspuns care ar trebui să ne ajute să înţelegem dacă este ori nu adevărat ce indică un document din care am citat.

Cum dl  Tismăneanu nu neagă autenticitatea documentului din care am citat dar aduce elemente noi într-o dezbatere în care m-am implicat, reproduc aici trei fragmente din afirmaţiile dlui Tismăneanu:

1.

“Vladimir Tismaneanu Says:
19/02/2010 la 23:14

Buna ziua (inca, la noi):

Ptr “Farfuridi”: Daca e vorba de fragmentele din stenograma intalnirii din martie 2009, pot spune ca sunt complet decontextualizate.”

Cel mai bun remediu împotriva decontextualizării este contextualizarea. Aşadar, îl invit pe dl Tismăneanu să publice integral documentul din care am citat. Eu nu am făcut-o spre a nu implica nume de instituţii şi persoane reprezentând instituţiile repective.

2.

 “Nu m-am auto-propus: eram presedintele Comisiei Prezidentiale, dl Preda discutase formula de fuzionare, eu nu faceam decat sa citesc for the record lucruri stiute si acceptate si de Marius Oprea (aflat in Germania, participa telefonic) si de dl Stejarel Olaru (prezent personal).”

Reproduc, din nou, un citat din care se înţelege limpede că, de fapt, în discuţia din 24 martie 2009, dnii Marius Oprea şi Stejărel Olaru NU au fost de acord cu propunerile prezentate de dl Vladimir Tismăneanu:

“Stejărel Olaru și Marius Oprea au subliniat faptul că ei nu pot aproba individual astfel de propuneri, fiind necesar ca acestea să fie validate în primul rând de actualul Consiliu al IICCR, cerând în prima fază o amânare a unei decizii până la următoarea ședință a acestui organism. M. Oprea și S. Olaru au accentuat dificultatea întrunirii într-un timp scurt a membrilor Consiliului IICCR. Dar au insistat asupra faptului ca decizia finală asupra restructurării IICCR ar apartine actualului Consiliu. Marius Oprea a propus ințial menținerea actualului Consiliu și crearea unui Consiliu Științific paralel, variantă respinsă de Vladimir Tismăneanu din cauza blocajului decizional pe care o astfel de structură l-ar putea crea. Marius Oprea a sugerat ca pâna în septembrie să aibă loc o nouă ședință în care să se discute fuzionarea IICCR și CPCADCR, propunând ca noua structură să devină operațională odată cu 1 ianuarie 2010.”

Se mai poate înţelege din răspunsul dlui Tismăneanu că, iniţial, dnii Oprea şi Olaru fuseseră de acord cu condiţiile respective dar la întâlnirea din 24 martie 2009 şi-au schimbat brusc poziţia.

Dacă aşa au stat lucrurile, dl Tismăneanu avea dreptul şi obligaţia să întrebe care erau motivele pentru care dnii Oprea şi Olaru şi-au schimbat poziţia atât de radical şi neaşteptat. Nu am îndoieli că a făcut-o. Iată încă un motiv pentru a vedea documentul publicat integral.

3.

”…se unificau IICCR si Comisia Prezidentiala Consultativa pentru Analiza Dictaturii Comuniste (CPCADCR). Cu un nou Consiliu Stiintific, cu modificari de structura pe baza unei viziuni largite, cu MO ca presedinte executiv (functie bugetara, in subordinea premierului) si VT ca presedinte al CS largit (functie neremunerata).”

Şi în ceea ce priveşte noul rol preconizat pentru dl Tismăneanu, documentul din care am citat eu prezintă lucrurile în altă lumină:

“Vladimir Tismăneanu a ținut să precizeze că Președintele Consilului Științific va avea rol decizional direct atât în privința planului de activitate cât și în ceea ce privește chestiunile bugetare ale IICCR. Nu va fi funcție onorifică .

Pot admite că prin rol decizional şi funcţie neonorifică dl Tismăneanu nu înţelegea că noua sa poziţie va fi remunerată, dar rămân la opinia că preşedintele unei structuri consultative nu poate avea rol decizional. În orice instituţie serioasă există o strictă delimitare între atribuţiile şi prerogativele persoanelor din executiv şi a celor din consiliile consultative.

Impunerea unui sistem ce amestecă atribuţii şi prerogative diferite în natură este o cale prost mascată de a prelua controlul asupra unei instituţii. Cred că aici s-a aflat unul din punctele ce au declanaşat un impas de nedepăşit – dl Tismăneanu dorea un Consiliu al cărui preşedinte, adică Domnia sa, să aibă forţă decizională, dnii Oprea şi Olaru au propus, cum mi se pare normal, un Consiliu ştiinţific, de natură consultativă.

În sfârşit, dacă vom fi contextualizaţi, s-ar putea ca unii dintre noi să întrebe:  dacă la întâlnirea din 24 martie 2009 au participat şi persoane ce reprezentau forurile ce, până la urmă, iau decizii în legătură cu soarta noului institut, de ce  n-au prezentat ele condiţiile fuziunii şi l-au lăsat pe dl Tismăneanu în jenanta situaţie de a părea că se autopropune. 

Dar, sunt sigur, dl Vladimir Tismăneanu ştie foarte bine că, atunci când respingi decontextualizarea îţi asumi — implicit şi explicit — riscurile contextualizării.

0

Dorin Tudoran

Scriitor și publicist
Posted in