Primiți cu Păcăliciu’?

Covent Garden Market, decembrie 2014
Covent Garden Market, decembrie 2014

Cinci zile londoneze, la invitația dnei Iolanda Costide, fondatoarea Uniunii Liberale Britanico-Române.

Un decembrie aflat la un sfert de veac distanță de acel decembrie care încă ne doare și despre care am scris cândva: “Mă tem că, în decembrie 1989, românii au ieșit din casă revoltați, au ajuns în stradă revoluționari și au intrat în istorie fraieri.“

Ultimele alegeri prezidențiale au dat deja un semn: dacă în legătură cu deturnarea unei revolte în drumul ei spre o revoluție nu se mai poate face nimic, foarte mulți români tineri nu doresc ca și generația lor să intre în istorie fraierită.

Un popor care devine doar suma unor generații de sacrificiu nu este, neapărat, un popor eroic. Poate deveni, mai degrabă, un popor de fraieri.

Că trăiesc și studiază acasă sau în Marea Britanie, românii care au astăzi vârsta tinerilor păcăliți acum 25 de ani nu mai pot fi fraieriți.

Cine va încerca să o facă, îi va pierde — fie acasă, fie în Marea Britanie.

De puține ori am simțit mai apăsat adevărul acelui “O imagine spune mai mult decât o mie/zece mii de cuvinte” decât la întâlnirea de joi, 11 decembrie.

Imaginile celor două documentare ale dlui Cornel Mihalache nu lasă loc de interpretări – o manipulare care a sfârșit prin îndemnul criminal adresat românilor de a trage în români.

Palatul a păcălit Strada; Lovitura de palat s-a substituit revoluției; România a fost învinsă, dar românii au fost lăsați să creadă că au învins.

Când unii dintre ei s-au trezit din această anestezie propagandistică și au cerut “Adevărul!”, li s-a răspuns cu bătăi administrate de mineri, “în numele Revoluției”.

Multor români ieșiți în stradă, în decembrie 1989, le este imposibil să accepte că ei nu au participat la o revoluție; că ei nu și-au pierdut părinți, copii, frați, surori și prieteni “la Revoluție”.

Mulți alții au dobândit tăria de a accepta că au fost păcăliți. Și au înțeles că nu revoluția i-a păcălit. I-au păcălit cei care au deturnat-o.

x

Dintre mărturiile aduse de imaginile celor două documentare nu doar despre caracterul criminal al manipulării, ci și despre insolența pe care o dovedesc și astăzi actori principali ai manipulării un scurt interviu cu dl Raymond Luca m-a “fascinat”.

Întrebat dacă a știut în cine și de ce a tras, dl Luca răspunde sigur pe sine că a tras în teroriști – probabil în faimoșii “teroriști libieni”, pe care doar marțianul Silviu Brucan i-a văzut.

Întrebat de unde a știut că trage în teroriști, dl Luca răspunde liniștit: “Am legitimat teroriști.”

Așadar, legitimați de dl Luca, la Piața Palatului, “libanezii” și ”securiștii” și-au prezentat legitimațiile de teroriști, după care au fost împușcați.

Tinerii care au astăzi vârsta celor păcăliți acum 25 de ani nu mai înghit asemenea gogoși “patriotice”.

Unii dintre ei au dat la timp cu ochii peste acel “There are no revolutions; just insurrectional techniques over the power” a lui Curzio Malaparte din “Coup D’État – The Technique of Revolution” (E.P. Dutton & Co., Inc., 1932).

Dnii Ion Iliescu, Teodor Brateș și Emil Cico Dumitrescu nu recunosc nimic din ce urlau pe platoul “Televiziunii Române Libere”.

Chiar după ce revăd imaginile de atunci și reascultă ce strigau acum 25 de ani, acești oameni continuă să nege evidențele.

În cel mai “eroic” dintre cazuri, aruncă vina unul pe celălalt. Eroi – unul și unul.

Dl George Costin, cel care a condus operațiunile de la IMGB, nu vede nici azi o problemă în faptul că statul român plătește indemnizații și familiilor celor uciși în decembrie 1989, și celor care i-au ucis.

Dl Petre Roman – reconstituit astăzi în os de Brătieni – avea să afirme, într-o conferință ținută în afara României, că revoluția a fost opera unor servicii secrete străine.

Aș fi fost mai interesat să aflu a cui operă decembristă a fost dl Roman, fiindcă trebuie să recunosc, Domnia Sa a fost — și rămâne — o capodoperă.

Mai sincer decât alții — poate de aceea nu beneficiază de un interviu — dl Victor Athanasie Stănculescu mărturisea cândva:  “Regret că, în decembrie 1989, nu am instaurat o dictatură militară.”

Cei care au astăzi vârsta tinerilor păcăliți în decembrie 1989 nu mai pot fi păcăliți – fie că trăiesc în România, fie că studiază în Marea Britanie, Statele Unite ori altundeva.

Cine va bate în acest decembrie la ușa lor întrebând “Primiți cu Păcăliciu’?” nu va primi răspunsul de acum un sfert de secol.

Semn că, totuși, o revoluție a avut loc. Între timp.

Și această revoluție chiar a reușit, fiindcă, spre deosebire de acum un sfert de veac, liderii ei au fost realitatea și accesul nedirijat la informație.

Din acest punct, nu mai există drum înapoi.

“Ingineriile” care au aprins imaginația mulțimii și cărora i-a căzut victimă cândva mentalul colectiv au obosit.

Carismele de laborator ale lui decembrie 1989 au azi o viață mai dificilă și mai puțin spectaculoasă.

 

dt_signature2-e1270748737227[1]

0

Dorin Tudoran

Scriitor și publicist
Posted in