Ploşniţa de hyperspaţiu

Printre surprizele neplăcute ale Americii anului  2010 se numără recrudescenţa tuberculozei (TBC) şi o invazie de ploşniţe. Explicaţiile nu lipsesc, remediile sunt mai complicate. Ni se spune că în vreme ce tuberculoza poate fi ţinută sub control spre a nu se transforma într-o epidemie, cu ploşniţele e mai dificil. Asta nu neapărat pentru că ele sunt de mai multe feluri – de câmp, de casă, de pat, de porumbei etc. – ci pentru că, odată aciuate pe lângă om şi acareturile casei, sunt greu de stârpit din varii motive.

O lectură românească oferă informaţii dintre cele mai amestecate:

Ploşniţa. Sub această denumire este cunoscută o insectă care trăiește atât în natură, cât și în casă și îi chinuie pe oameni. O etiologie spune că nașterea acestei insecte este în legătură cu Sf. Petru. Acesta a vizitat odată un alt apostol, care tocmai primise un coș plin cu pere. Oaspetele, căruia îi plăceau tare mult perele, le alese pe cele mai frumoase, pentru a le mânca. Nu reușea pentru că fiecare pară pe care dădea să o ducă la gură, se prefăcea într-o insectă urâtă, respingătoare și urât mirositoare. Ca urmare, sfântul aruncă toate perele. Ele se preschimbaseră în insecte și se răspândiseră pe tot pământul.

Apariția ploșnițelor în casă este atribuită mai multor factori: ele intră în casă pentru că aceasta a fost lipită cu lut într-o luni, miercuri sau vineri, pe lună nouă, sau ajung în casă odată cu un anume lemn de foc de proastă calitate.

Încercările de a alunga din casă ploșnițele sunt în parte de natură magică: acestea sunt scoase din casă cu ajutorul unor descântece, rostite în special de bărbați sau femei goale pe lună nouă, în parte sunt însă de natură rațională: afumarea cu ierburi, uleiuri de plante, gunoi de vite etc. Pare ciudat faptul că ploșnițele sunt utilizate la vindecarea bolilor de ochi și de inimă, uneori această metodă de tratament este însoțită de descântec.

Contribuţia cea mai bizară a României la folosirea Internetului este ploşniţa de hyperspaţiu, o insectă întrunind toate atributele celor cunoscute înainte. Deci: ploşniţa generalistă. O dai afară pe uşă, intră pe geam. O dai afară pe geam, intră prin crăpăturile de sub streaşină. Astupi crăpăturile, se face mai plată decât este şi intră pe lângă cercevelele ferestrei. Pui nişte ipsos, să umpli spaţiul acela infim, ploşniţa îţi intră în viaţa imediat ce ai dat drumul computerului.

Dacă o striveşti, pute ca dracu’. Unii spun că e mai bine s-o laşi în agitaţia ei. Până la urmă, sub greutatea balelor, picioruşele ei de sârmă străpung aripioarele insectei şi creatura sfârşeşte în propria-i putoare. Remediile folosite împotriva ploşniţei tradiţionale – motorina sau verdele de Paris – nu dau rezultate.

Americanii sunt sfătuiţi să se înarmeze cu doze serioase de răbare, în timp ce românilor li se recomandă să fie sceptici în legătură cu puterea miraculoasă a ploşniţei hyperspaţiale de a tămădui boli de ochi sau de inimă, dacă vor să evite înmulţirea cazurile de orbire subită şi a celor de infarct miocardic.

În sfârşit, este cu desăvârşire contraindicată rostirea descântecelor pe lună nouă, căci nimic nu sporeşte viaţa ploşniţiei de hyperspaţiu mai abitir ca trasul cu ochiul prin gaura cheii pentru a comunica umanităţii istoricul: “Văz bărbaţi şi femei goale!”

0

Dorin Tudoran

Scriitor și publicist