OPORTUNISM. GARGARĂ. ESCROCHERIE. (I)

Photo-blog-7-150x150[1]

Preambul.

Cea mai recentă dintre prea multele ambuscade la care se dedau unii “jurnaliști” ai Antenei 3 și unii dintre invitații lor (Sinteza zilei, 14 ianuarie 2014) a stârnit reacții prompte. Îi mulțumesc dnei Ara Șeptilici pentru că mi-a semnalat, pe Facebook, noua isprăvă degradantă a antenoizilor. Mesajul Domniei Sale (mai abraziv decât se cuvenea) m-a determinat să merg ”la sursă”. Am scris, nu o dată, despre calitatea acestui gen de ”jurnalism”. Am făcut-o și de data aceasta în cuvinte lipsite de orice echivoc:

Poate să nu-ți placă Andreea Pora – opțiunile ei politice sau felul cum practică uneori gazetăria -, dar să-ți sufleci mânecile și nădragii pentru a-i da pumni în gură și picioare-n burtă, s-o împroști din toate gurile invitaților din platou cu flegmă și bălegar pentru a o ‘exorciza’ și a scoate din ea “diavolul-dictator Băsescu” e treabă de mardeiași, entuziasm de interlopi.”

Remarcând că nici jurnaliști de la alte trusturi de presă sau/și posturi de televiziune nu au raporturi decente cu deontologia profesională (“îndrăzneala” mea a produs furie), subliniam tristul avantaj în care se află unii dintre jurnaliștii Antenei 3: “Totuși, cu toate eforturile concurenței, antenoizii se află încă în fruntea plutonului.”

Mai limpede decât atât nu pot vorbi. Surzenia provocată de partizanat ori mercenariat politic este una foarte specială – auzul nu e niciodată pe recepție; e mai tot timpul pe emisie. Dacă adăugăm și bruiajul care cade în sarcina vuvuzelelor de gașcă și de partid, imposibilitatea comunicării este fapt împlinit.

După porcăria săvârșită de Anten 3 la 14 ianuarie, a apărut și o inițiativă binevenită lansată prin paginile revistei “22” – “PROTESTUL JURNALIȘTILOR împotriva practicilor DEGRADANTE din presă”.

S-au strâns până acum aproximativ 500 de semnături. Unii dintre semnatari au ținut să spună de ce au semnat, unii dintre cei care nu au semnat au ținut să spună de ce nu au făcut-o. Și de aici au apărut noi coliziuni.

129

E dreptul fiecăruia dintre noi să semneze sau nu un document, fără a avea obligația să dea socoteală cuiva de ce a semnat ori de ce nu a semnat. Ce nu mi se pare a fi dreptul vreunuia dintre noi este de a ridica vocea, ridicol-inchizitorial, la cei care au semnat sau nu au semnat.

Nu știu alții cum sunt, dar mie un Sorin Ovidiu Vântu semnând un protest împotriva ingineriilor financiare, un Gigi Becali acordând diplome de “dans și bune maniere” și un Miron Cozma protestând împotriva violențelor de stradă mi se par instantanee ale ridicolului.

Cred că am dreptul să nu apar în asemenea ”fotografii de grup”, așa cum am obligația să mă abțin de a-i condamna pe cei care pot trece peste un motiv care mie îmi pare mai mult decât un “detaliu secundar”.

Unii țin morțiș să nu respecte dreptul altora de a decide cum să fie de partea unui principiu, fără a fi obligați să poarte aceeași marcă de pantofi cu alți apărători ai aceluiași principiu.

Mă voi opri, în zilele următoare, la câteva ”detalii secundare” privind “îndreptățirea” unora și altora de a da lecții fie de la înălțimea unor catedre de chirpici moral, fie din rigola în care fac o gargară asurzitoare dorind să inducă iluzia că  sunt niscaiva Pavarotti sau Callas, evoluând pe scena Scalei din Milano.

dt_signature2-e1270748737227[1]

Dorin Tudoran

Scriitor și publicist
Posted in