OPORTUNISM. GARGARĂ. ESCROCHERIE. (câteva concluzii)

Photo-blog-7-150x150[1]Oriana Cernea, Anca Fallaci, Costin Spengler și Oswald Andrieș

În Linie Dreaptă este un site foarte admirat. Și nu doar de exigentul profesor Vladimir Tismăneanu, care este decis să-și dea viața pentru apărarea reputației ÎLD-lui.

Pentru propășirea ÎLD-ului, alți colaboratori ai site-ului se dovedesc gata să-și dea chiar și moartea. O dovadă vie este Oriana Fallaci.

Deși a murit în anul 2006, Oriana Fallaci continuă să colaboreze de zor la ÎLD în 2011 și 2012.

În 2013 se pare că a luat un “sabatic” din care nu a revenit încă până la începutul lui 2014. S-ar putea să își reia colaborarea la ÎLD, mai spre alegerile prezidențiale din România.

De fapt – moartă, coaptă – Oriana Fallaci este obligată să se întoarcă, fiindcă are obligații instituționale față de ÎDL, care o include în componența “echipei”, componență care, la rându-i, include și colaboratorii.

Drept e, moartă fiind, scrie mai încet și mai puțin (6 articole) decât scrie profesorul Tismăneanu (12 articole).

Totuși, să fim înțelegători – dacă “iarna nu-i ca vara” (Confucius), nici “moartea nu-i ca viața” (Fallaci).

Credeți că îmi arde de glumă?

Pentru a vă convinge că nu glumesc, priviți:

FALLACI5.05.57 PM2FALLACIECHIPA

Cum cei de la ÎDL practică asemenea deonto-escrocherii, mă întreb când vor face pasul de a le solicita colaborări și unor Oswald Spengler, Martin Heidegger, Eric Voegelin și altora trecuți în lumea drepților, mai ales că unii dintre ei au fost și traduși în românește, asemeni Orianei Fallaci.

Până să își ia inima în dinți spre a solicita asemenea colaborări și intrarea în “echipa” ÎDL, trebuie să ne mulțumim să-i citim doar pe Oriana Cernea, Anca Fallaci, Costin Spengler și Oswald Andrieș.

*

Dar, de unde am început această excursie printre balize și valize ale deontologiei?

Aha, da. De la acuzații de “complicitate” aduse unora și urecheli administrate cam acelorași pentru că nu au semnat PROTESTUL JURNALIȘTILOR împotriva practicilor DEGRADANTE din presă (protest legitim, dar deloc o ediție nouă a Chartei ’77)  sau chiar au trădat (cu sau fără ghilimele, nu s-a înțeles foarte exact, important a fost să circule cuvântul respectiv) cum au făcut-o dl Mircea Toma și organizația ActiveWatch.

Se pare că pentru unii, în dicționar nu mai există cuvinte ceva mai temperate decât trădare, capitulare, complicitate pentru situațiile în care, chiar dacă alții sunt de acord, în principiu,  cu ceilalți aleg căi diferite spre a apăra principiul respectiv.

Profesorul Tismăneanu se înșală crezând că problema sa sunt dușmanii Domniei Sale – cei reali și cei închipuiți.

Problema profesorului Tismăneanu sunt cei care au aceleași simpatii politice cu ale Domniei Sale, dar, în situații cu totul jenante, îl lasă în ofsaid pe domnul profesor.

Deși, asemeni dlui Tismăneanu, suporteri ai președintelui Traian Băsescu, oameni ca dna Andreea Pora și dnii Andrei Cornea, Mircea Cărtăresu, Ion Cristoiu, Gabriel Liiceanu, Andrei Pleșu, Dan Tăpălagă și alții s-au delimitat, nu o dată, de unele declarații sau inițiative ale președintelui Traian Băsescu, au amendat ce se cuvenea amendat.

Dacă nu mă înșală memoria, profesorul Tismăneanu nu a făcut vreodată acest pas de igienă intelectuală și civică, fie că a fost vorba de ridicola propulsare în Parlamentul European a uneia dintre fiicele președintelui, fie de termenii în care președintele Băsescu a găsit de cuviință să-l acuze pe fostul suveran Mihai I, fie de decorarea fostului ministru de Interne George Homoștean, fie de insultarea unor jurnaliști, fie de multe altele.

De fapt, nici măcar oamenii alături de care se află în susținerea unui proiect politic absolut legitim (proiectul politic reprezentat de președintele Traian Băsescu, proiect cu bunele și relele sale) nu l-au lăsat, de atâtea ori, în ofsaid pe dl Tismăneanu.

În ofsaid l-a lăsat pe profesorul Tismăneanu propriul servilism. Și cu servilism nu se poate face nici știință, nici jurnalism, nici prezență credibilă de intelectual public, nici figură de conștiință a societății civile.

Când, pe de-o parte, practici servilismul politic și propagandistic iar, pe de altă parte, dai lecții despre “rostul societății civile” spectacolul pe care îl oferi este ușurel dezolant.

Servilismul nu face bine nici celui pe care se cuvine să îl consiliezi sau să îl sprijini cu luciditate, nici celui care dă luciditatea pe servilism propriu camarilelor.

În concluzie – când te afli într-un ofsaid de un hectar, nu se face să acuzi adversarii, arbitrul, spectatorii și comentatorii de “complicitate” sau să sugerezi trădări, capitulări și alte închipuiri.

P. S. Iată o punte interesantă pentru reîntoarcerea “în actualitate”, un fel de “gluma lunii februarie”. Dl Eugen Tomac, liderul PMP, este creditat cu următoarea declarație privind o posibilă candidatură a dnei Elena Băsescu pe listele PMP la europarlamentare: “Nu am discutat cu doamna Băsescu despre acest subiect”. Dacă declarația este autentică, ori dl Tomac este lovit de megalomanie, ori ne ia de idioți. Întrebarea nu este dacă Domnia Sa a discutat cu dna Elena Băsescu despre așa ceva, ci dacă dna Elena Băsescu are nevoie să discute un asemenea subiect cu dl Tomac. Chiar crede acesta din urmă că îl întreabă cineva dacă e sau nu de acord cu o asemenea candidatură? Chiar crede dl Tomac că motivul pentru care a fost pus în fruntea partidului președintelui Băsescu este să fie întrebat dacă e de acord sau nu cu o candidatură a dnei Elena Băsescu? Sancta simplicitas! Și-apoi, dacă dl Tomac nu este încă pe deplin convins că dna Elena Băsescu este o independentă pur sânge, să o întrebe pe dna Monica Iacob-Ridzi. Dar să se grăbească, fiindcă aceasta din urmă pare să fi câștigat o lungă bursă de studii într-un pension, unde vizitarea bursierilor este oarecum limitată.

dt_signature2-e1270748737227[1]

0

Dorin Tudoran

Scriitor și publicist
Posted in