O întâmplare cu senatorul Joe Biden la care senatorul Joe Biden n-a participat

Photo-blog-7-150x150[1]Ne pricepem la toate cele, cu egală, strălucită genialitate. Fie la politică, fie la sport; fie la muzică, fie la jiu-jitzu; fie la filozofie, fie la înot subacvatic etc. Nu ne trece o clipă prin cap că alții ar putea oferi opinii mai întemeiate, mai rezonabile decât ale noastre.

Rețelele de socializare au extirpat din noi până și ultimul grăunte de îndoială că poate nu suntem chiar noi buricul pământului. Ne-a năpădit democrația tragerii de brăcinar cu oricine și am acreditat printre “Drepturile Inalienabile ale Omului” splendoarea de a fi imbecil.

De câte ori mă gândesc la asemenea senzaționale “schimbări de paradigmă” pe care le trăim cu frenezie, îmi amintesc o întâmplare ori alta, trăită și administrată cu o necesară doză de umor — un fel de vaccin împotriva disperării.

Revoltat că i-am suspendat “dreptul” de a comenta pe blogul meu, cineva îmi transmite că sunt un “cretin fascist”; un “analfabet” care în loc de ”soție” scrie ”sosie” și că X nu poate fi soția lui Y, fiindcă amândoi sunt bărbați, adăugând:  “aici nu sîntem la ăia de la LGBT”.

IMG_1814

Pe la începutul acestui secol, entitatea pentru care lucram m-a însărcinat să organizez o conferință internațională la care au participat cam două sute de invitați. A fost un eveniment notabil chiar și într-un oraș ca Washingtonul – plin de asemenea evenimente.

În timpul banchetului de la sfârșit, un personaj despre care se spunea că era foarte influent m-a rugat să ieșim pe hol, fiindcă avea să-mi spună două lucruri care nu suportau nicio întârziere. În joc era vorba, îmi șoptea  X, de “prestigiul instituției noastre”.

Ajunși în hol, X a început prin a-și exprima satisfacția că a fost așezat la aceeași masă cu senatorul Joe Biden, masa # 7. Apoi mi-a spus, foarte alertat că – din păcate – senatorul Biden nu prea are chef de vorbă, și asta, probabil pentru că nu a fost așezat unde se cuvenea — la masa # 1.

În plus, adăuga X., senatorul era în mod sigur profund jignit că până și numele de pe “nametag” era greșit — “James” în loc de “Joe”. Și așa ceva — vorbea din ce în ce mai apăsat X — era inadmisibil. Soluția?

El și senatorul Biden să fie mutați — rapid și discret — la masa principală, în vreme ce un membru al staff-ului meu să tipărească rapid o “nametag” cu numele corect.

Încercând să diminuez ceva din tensiunea situației, i-am spus că “rapid” ar putea fi mutați, dar “discret” – nu, căci de la masa principală ar trebui extrași doi invitați. Cât privește tipărirea unei etichete cu numele corect, mai mult ar accentua deruta unora. X a continuat să insiste.

A trebuit să-i spun adevărul: “senatorul” Biden nu era senatorul Biden, ci fratele senatorului — James. E drept, cei doi frați seamănă destul de mult, totuși…

I-am sugerat lui X că motivul pentru care “senatorul” părea cam necomunicativ ar fi putut fi că X îl asaltase cu “My dear Senator”. Apoi, adăugam, printre documentele conferinței există și o listă a participanților, un  “Who’s Who”.

X a explodat, mi-a amintit cu cine stăteam de vorbă și că este inadmisibil să nu fiu receptiv la ce îmi spune. Dimpotrivă, eram foarte receptiv. I-am explicat că îi invitasem și pe Joe Biden, și pe James Biden, din rațiuni diferite, dar că, din păcate, cel dintâi îmi transmisese că nu se va afla în țară în acea zi.

L-am condus pe X înapoi la masă. Am declanșat un fir de discuție între el și fratele senatorului și am fost bucuros că, aruncând din când în când o privire la masa lor, observam că la discuție se alăturau, frecvent, și ceilalți șase comeseni. Cum ar veni, am răsuflat ușurat.

Joe and James Biden
Joe and James Biden

Peste câteva zile, Boss-ul suprem m-a invitat la lunch. Era foarte mulțumit că reuniunea noastră fusese remarcată de mass media. Peste o lună îl însoțeam într-o țară unde organizația avea un proiect important și despre care vroia să afle mai multe, “chiar la fața locului”.

În avion, mi-a reamintit că am întotdeauna sprijinul lui și carte blanche în privința multor decizii ce țin de echipa executivă, dar că mă roagă ca la întoarcere să-l sun pe X, să ne întâlnim, fiindcă și X mă prețuiește, dar crede că uneori sunt cam încăpățânat:

“You know… Just to clear the air between the two of you… After all, he’s not a bad guy…;… knows a lot of people;… can make things happen…

Bănuind la ce se referea, i-am povestit întâmplarea cu senatorul Joe Biden la care senatorul Joe Biden nu a participat. A izbucnit în râs și înainte de a comanda încă un rând de whiskey m-a întrebat neîncrezător: “Are you kidding me?”

La întoarcere, l-am căutat pe X. I-am spus că m-aș bucura dacă ar avea timp să ne întâlnim, fiindcă aș vrea să-i prezint un raport despre ce am găsit “la fața locului.” A acceptat cu plăcere. Întâlnirea a fost foarte plăcută.

La plecare, mi-a spus cu o voce foarte fermă: “As you know, I’m fully committed to the spread of democracy all over the world. If you need further assistance, please don’t hesitate to call me. I’d be glad to help…  “

În urmă cu doi ani, aveam să aflu că X a devenit o persoană și mai influentă. Unui fost coleg al meu, prieten de nădejde, care încerca să obțină o întâlnire cu Vicepreședintele Joe Biden îi spusese ”Call me next week; Joe and I are old buddies…”

De câteva ori pe an, primesc un semn de la fostul meu Boss suprem. Fie că e un telefon, fie că e o cartolină din Paris sau Mexico City, fie că e un mesaj pe e-mail, finalul este aproape invarabil: “Give Cora & Alex a big hug, and say hello to Senator Biden!”

P.S. În această lună plec într-o călătorie mai lungă, așa că voi fi mai degrabă absent, decât prezent pe blog si Facebook. Nu voi lăsa nici soției, nici sosiei procură să mă reprezinte.  Oricum, soția ar refuza, iar sosie încă nu mi-a fost repartizată.

dt_signature2-e1270748737227[1]

0

Dorin Tudoran

Scriitor și publicist
Posted in