O haimana fosforescentă – Neamțu (nostru) de Sigmaringen

Iunie, 2011. Aflat în compania academică a formatorului de idei fixe Ion Cristoiu și a infiltratului de presă acoperit-(auto)descoperit Robert Turcescu, Președintele Traian Băsescu face una din istoricele sale declarații de marinar dus cu pluta prin Istorie:

“Tot continuăm să considerăm că abdicarea Regelui a fost un mare act patriotic. Nu. A fost un act de trădare a interesului naţional al României.”/…/”Vedeţi, noi încă nu ne aşezăm corect valorile. Spre exemplu, pentru noi toţi şi pentru istorie, Antonescu rămâne responsabil de Holocaust împotriva evreilor şi (a) ţiganilor, ducerea lor în Transnistria, nu ştiu ce. Nimeni nu spune că statul român avea un şef de stat atunci. Ăsta era doar prim-ministru atunci. Unora le dăm averi, iar pe alţii îi considerăm criminali de război – şeful de stat şi prim-ministru. Doar pentru că unul a fost slugă la ruşi şi a lăsat ţara prin abdicare îl iertăm, de toate păcatele?”

Mihail Neamțu – pe atunci în unul din multiplele sale roluri, cel de țuțăr prezidențial, – ne explica, ex cathedra, măreția gândirii istoricului improvizat Traian Băsescu, pentru a înțelege, “fără marjă de interpretare”, diferența imensă dintre eroul născut cu simuțul răspunderii absolute și umilul trădător, lipsit de onoare:

“Comandantul adevărat nu e marinarul care se agață primul de colacul de salvare al navei. Iată de ce în vocabularul preşedintelui Traian Băsescu, substantive precum „trădare” sau „laşitate” sunt univoce, fără marjă de interpretare. De ce? Pentru că detaliile regulilor marinăreşti se inspiră dintr-o tot mai neînţeleasă etică a onoarei. Lumea ofiţerilor nu intersectează uşor universul jurnaliştilor, al poeţilor, al erudiţilor snobi, al eseiştilor brilianţi sau al intelectualilor de salon. De aici şi neînţelegerea sistemului de valori care-i permite unui fost comandat de navă să judece un fost şef de stat, chiar şi atunci când exactitatea referinţelor istorice îi scapă.“

Absolut – “fără marjă de interpretare”!

Decembrie, 2017. La moartea Regelui Mihai, președintele Traian Băsescu schimbă ușurel macazul:

”A murit un fost șef de stat. Din patru am rămas trei. A fost un șef de stat de vremuri grele. Dumnezeu să-l ierte. Nu aș comenta și altceva, nu sunt pregătit.”

Noroc că în 2011 era “pregătit” de prietenul său “Prinsul Paul” și avea ce și, mai ales, cum să comenteze.

Mihail Neamțu, azi în rol de liberal acomodant, schimbă și el macazul. Asta ca să nu uităm vorba “Cum e turcu’ și pistolul”.

Numai că, dacă veți avea răbdare să urmăriți monologul de mai jos, care constituie doar un sfert din timpul în care Mihail Neamțu s-a aflat branșat la priza canalului Vocea libertății, veți vedea că de data asta pistolu’ e cu mult mai tare ca turcu’. Deși, fie doar și primele câteva minute sunt edificatoare.

Iată cum comédia românească s-a procopsit cu un nou personaj – Neamțu nostru de Sigmaringen.

 

dt_signature2-e1270748737227[1]

0

Dorin Tudoran

Scriitor și publicist
Posted in