O glorie (în coadă de pește) a feminismului

Photo-blog-7-150x150[1]Matriarha aproape biblică (82 de ani) a feminismului planetar, doamna Gloria Steinem, se ține (aproape mereu) de cuvânt și spune (aproape mereu) adevărul.

În momentul de față — moment care, dacă înțeleg eu bine, se poate extinde pentru încă un deceniu — Steinem se confruntă cu două supărări, una mai mare decât cealaltă.

Prima – după decenii de activism virulent, nu a reușit să vadă la Casa Albă un președinte de același sex cu al Domniei sale. Supărarea este cu atât mai mare, cu cât tocmai prietena sa, dna Hillary Clinton, a pierdut alegerile.

A doua – președinte a devenit Donald Trump, un misogin bădăran, mai ales comparat cu o dulceață de bărbat ca Bill Clinton care, până și la Casa Albă, dădea de supt femeilor, în semn că le respectă profund.

Deși ultragiată de faptul că Trump a câștigat alegerile, Steinem declara I’m not going to disobey the law, but I’m not going to pretend he represents me”.

Și, întrucâtva, se ține de cuvânt. Nu s-a alăturat celor care în ziua inaugurării au spart vitrinele magazinelor, au incendiat mașini și au aruncat, “pașnic”, in polițiști cu pietroaie aduse în rucsacuri de acasă.

Steinem a vorbit la un marș pașnic unde a spus, printre altele, “We’ve elected an impossible president, we’re never going home. We’re staying together and taking over.”

Este dreptul Domniei Sale de a sta patru ani la aer curat (iarnă, vară; toamnă, primăvară; pe ger, pe lapoviță, pe ninsoare, pe arșiță), numai că declarația aceasta o contrazice pe cea de dinainte.

În cazul de față, “To take over” ar însemna recurgerea la mijloace nu tocmai pașnice, nu tocmai legale – de la asasinat la invadarea Congresului și a Casei Albe. Și asta nu i-ar prinde bine nici măcar Gloriei Steinem.

Cale pașnică și legală a evacuării lui Trump din Biroul Oval pentru a o instala acolo pe doamna Hillary Clinton nu există. Punctum.

*

În 1988, candidatul democrat pentru Casa Albă, Michael Dukakis, a făcut ticket electoral cu Lloyd Benson. Republicanul George H. W. Bush a mers cu mult mai tânărul Dan Quayle.

Într-una din dezbaterile dintre Benson și Quayle, jurnalistul Tom Brokaw a adus în discuție, de trei ori, chestiunea tinereții, lipsei de de experiență a senatorului Dan Quayle pentru a face față unui posibil moment de criză, când ar trebui să preia prerogativele președintelui.

Quayle i-a răspuns astfel lui Brokaw: I have as much experience in the Congress as Jack Kennedy did when he sought the presidency.

Cu o aroganță care a caracterizat multe din episoadele vieții sale politice, Benson i-a răspuns lui Quayle cu o replică antologică și a câștigat dezbaterea:Senator, I served with Jack Kennedy. I knew Jack Kennedy. Jack Kennedy was a friend of mine. Senator, you’re no Jack Kennedy.“

Dar alegerile au fost câștigate de ticketul Bush – Quayle, semn că istoria unei replici glorioase e una, iar Istoria, chiar mai puțin glorioasă, e alta.

Făcând cu ochiul istoriei unei replici “de milioane”, Steinem a uitat ieri de Istorie, când a spus despre discursul președintelui Trump: “He also said he was with the people…/…./I just paraphrase a famous quote… I just want to say: I have met the people and you are not them… We are the people.“

Deci, cei ale căror voturi l-au adus la Casa Albă pe Donald Trump nu sunt “the people”; doar cei care gândesc ca Steinem sunt. Ceilalți rămân, vorba candidatei Clinton, “the deplorables”. Și apoi ești supărat că ai pierdut alegerile…

Să fi participat la asemenea mitinguri și feministe ca Zoe Trimboli, o tânără de 23 de ani din Vermont care (după ce Gloriei Steinem i-a scăpat din gură porumbelul nu tocmai feminist “And, when you’re young, you’re thinking, where are the boys? The boys are with Bernie…” iar Madeleine Albright le-a înspăimântat pe femei cu acel “Just remember that there is a special place in Hell for women who don’t help each other”) scria pe Facebook:

“Shame on Gloria Steinem and Madeleine Albright for implying that we as women should be voting for a candidate based solely on gender. I can tell you that shaming me and essentially calling me misinformed and stupid is NOT the way to win my vote.”

Dacă tot a ținut să le amintească participantelor la miting de glorioasele episoade ale luptei feminismului, de insurgențele ei în fața establishmentului mă întreb de ce a uitat Steinem să menționeze participantelor și participanților (căci au fost acolo și Michael Moore, și John Kerry cu superbul, blondul său labrador) de colaborarea ei fructuoasă cu CIA.

Dacă la sfârșitul anilor ‘50, începutul anilor ’60, președinte al Statelor Unite ar fi fost o femeie și Director al CIA tot o femeie, ar fi fost ușor de înțeles prezența feministă a Gloriei Steinem în anumite “joint ventures”, dar n-a fost cazul. Cazul a fost așa:

“In May 1975, Redstockings, a radical feminist group, published a report on the Vienna Youth Festival that Steinem and others had put together for the Independent Research Service.[90][91] Though she acknowledged having worked for the CIA-financed foundation in the late 1950s and early 1960s in interviews given to the New York Times and Washington Post in 1967 in the wake of the Ramparts magazine CIA exposures (nearly two years before Steinem attended her first Redstockings or feminist meeting), Steinem in 1975 denied any continuing involvement.[92] An essay, ‘The Religious Crusades of the CIA,’ in the popular online magazine Indiafacts has noted that Gloria Steinem visited Kerala and worked with an American Protestant missionary in 1957 which falls into the time frame described by Daniel Patrick Moynihan in his admission that the CIA interfered in Indian politics.[93]

*

Oare de ce mă gândesc la Doris Lessing și al ei: “Political correctness is the natural continuum from the party line. What we are seeing once again is a self-appointed group of vigilantes imposing their views on others. It is a heritage of communism, but they don’t seem to see this.”?

dt_signature2-e1270748737227[1]

 

Dorin Tudoran

Scriitor și publicist
Posted in