O călătorie – Bistrița și Năsăud (I)

octombrie 2015
octombrie 2015

Azi, 12 noiembrie. Calendarul Ortodox: †Sf. Martiri și Mărturisitori Năsăudeni: Atanasie Todoran din Bichigiu, Vasile din Macod, Grigore din Zagra și Vasile din Telciu.

Înainte de a fi ”frânt cu roată”, pe platforma de la Mocirla, la 12 noiembrie 1763, cu stămoșul meu Tănase (Atanasie) Todoran s-au mai întâmplat câteva lucruri:

”În tinereţe, Tănase Todoran a fost luat cu arcanul și dus la oaste  în ’kaiserlich und koniglich Wehrmacht’ (armata cesaro-crăiască) pe vremea împaratului Carol al VI-lea, tatal Mariei Tereza și a luptat cu vitejie prin toată Europa.”

”… și-a cerut mereu lăsarea la vatră, dar a fost refuzat constant, până când nu a mai rezistat și a plecat spre Bichigiu dintr-un regiment de dincolo de Viena. Fiind urmărit ca dezertor, s-a refugiat sub munţii Ţiblesului unde a trăit ascuns. A slujit un timp în oastea lui Pintea Viteazul, dar după prinderea și uciderea haiducului, bichigeanul trece în Moldova unde slujește domnului Moldovei Mihai Racoviţă care l-a și înnobilat cu rangul de răzeș:

Io, Mihai Racoviţă, din mila lui Dumnezeu Voievod al  Moldovei, slobozim din oastea noastră, după cea slujit-o l3 ani în rang de căpitan, pe dumnealui Tănase Todoran, în vârstă de  74 de ani și jumătate. Ridicăm la cinul de răzăș domnesc, pe dumnealui, Tănase Todoran, care ne-a dovedit supușenie, credinţă și vitejie și îi dăm în stăpânire pe vecie pentru dânsul și urmașii săi douăzeci de pogoane de ţarină, trei de vie și un crâng de pădure în ţinutul Neamţului… dat azi, la 2 octobăr anul 1717, iar de la facerea lumii an 7225 și subscris în Cetatea de scaun a Ieșilor”.

”Se crede că prin anul 1750 s-a întors la ai săi. Stăpânirea de la Viena nu l-a uitat și, în ciuda vârstei sale înaintate, l-a închis pentru câţiva ani, pentru dezertare, în Turnul Dogarilor din Bistriţa.”

Turnul Dogarilor, octombrie 2015
Turnul Dogarilor, octombrie 2015

“După ispășirea pedepsei s-a retras la Bichigiu, sperând într-o bătrâneţe liniștită. Nu a fost așa! Nu peste mult timp i-a murit feciorul. Neexistând un preot ortodox în sat, bătrânul Todoran s-a opus împărtășirii acestuia cu azimă catolică și l-a îngropat după ritul ortodox, străbun. Bătrânul oștean s-a opus episcopului unit Petru Pavel Aron de la Blaj și nu i-a dat cheile de la biserică, întrebându-l: ‘Fătul meu, de unde ești tu?’ ‘De la Blaj!’, a venit răspunsul. ‘Apoi dacă ești de la Blaj și împărăteasa ţi-a dat domeniu, du-te acolo și stai liniștit, nu ne tulbura pe noi în credinţa noastră’ ”.

octombrie 2015
octombrie 2015

“În anii 1761-1762, a negociat, împreună cu alţi fruntaşi din ţinutul Năsăudului, militarizarea a 21 de comune de pe Valea Bichigiului, Sălăuţei şi Someşului Mare. A mers la Viena, împreună cu alţi români, unde a încheiat pactul cu guvernul austriac. Au primit asigurări că, după intrarea în regimentul grăniceresc, românii din ţinutul Năsăudului vor beneficia de mai multe drepturi.

Sfântul Atanasie a cerut ca, prin înfiinţarea regimentului de graniţă, românii să nu fie siliţi să-şi lepede credinţa ortodoxă, căci de mulţi ani ortodocşii transilvăneni se confruntau cu impunerea, aproape pe orice cale, a credinţei greco-catolice.”

“Se știe că, după depunerea jurământului militar, tinerii români erau siliţi să treacă la uniaţie, la religia greco-catolică, să renunţe la credinţa ortodoxă strămoșească și, pe deasupra, nici liberi nu erau, pentru că plăteau impozite, în continuare, aşteptând zadarnic o „Patenta” imperială care să consacre statutul de oameni liberi pe care îl obţinuseră de la regele Matei Corvin. Nemulţumirea mocnită a soldaţilor aştepta doar un prilej nimerit ca să explodeze şi acest moment a venit odată cu tirada înflacarata a lui Tănase Todoran pe platoul de la Salva…”

“Militarizarea zonei Năsăudului a început în luna august 1762, când au fost trimişi ofiţeri de la Viena la Năsăud, să organizeze regimentul. La 10 mai 1763, considerându-se că munca de organizare s-a încheiat, generalul Bukow, cu o mare suită şi însoţit de episcopul unit Petru Pavel Aron (1754-1764), a venit să primească jurământul grănicerilor năsăudeni şi să le sfinţească steagul. Aceste momente solemne au fost organizate la Salva, pe platoul numit «Mocirlă».”

“Generalul Bukow a fost trimis de împărăteasa Maria Tereza să urmărească şi să impulsioneze în Ardeal trecerea la catolicism a ortodocşilor.”

“Când cele două batalioane de infanterie şi opt companii de cavalerie stăteau înşirate lângă comuna Salva, în faţă a ieşit călare bătrânul Tănase Todoran din Bichigiu, care slujise ca soldat încă de sub împăratul Carol al VI-lea şi le-a rostit grănicerilor următoarea cuvântare:

“De doi ani mai sîntem cătane adecă grănițeri și carte n-am căpătat de la înălțata împărătească, că sîntem oameni liberi. Ne-au scris iobagi, dăm dare, facem slujbe cătănești; copiii noștri vor merge pînă la marginile pămîntului să-și verse sîngele dar pentru ce? Ca să fim robi, să n-avem nici un drept, copiii noștri să fie tot proști, ori vor învăța ceva ori ba? Așa nu vom purta armele, ca și sfînta lege (=religia) să ne-o ciufulească (=batjocurească) tisturile (=ofițerii). Jos armele! Alungați afară păgânii din hotarele noastre! Auziți creștini români, – numai atunci vom sluji, cînd vom vedea carte de la înălțata împărăteasă, unde-s întărite drepturile noastre; pînă atunci, nu!, odată cu capul! Ce dă gubernia și cancelaria din Baciu (Viena) e nimica, îs minciuni goale de azi pînă pe mine!”

“La scurtă vreme după rebeliune, a venit la Salva o comisie aulică spre a face cercetări asupra celor petrecute pe platoul „Mocirlă” în mai 1763. Cercetările au durat 6 luni. Ancheta se îndrepta împotriva principalului autor al rebeliunii, Tănase Todoran din Bichigiu. Acesta n-a retractat nimic şi, cu un curaj mucenicesc, şi-a asumat răspunderea celor întâmplate. Şedinţa s-a pronunţat în ziua de 12 noiembrie 1763.”

Iată ce spune un document despre pedepse:

“ 1. Todoran al lui Dănilă din Bichigiu, de 104 ani, să fie frânt cu roata de sus în jos, iar corpul lui să fie legat de o roată, pentru că a împiedicat pe oameni de la unire și de la îmbrățușarea statului militar grănițeresc, precum și pentru că la cererea stăruitoare a fiului său în ceasul morții nu a lăsat să fie împărtășit acesta cu sfânta cuminecătură

2. Vasile Dumitru al Popii alias Vasoc din Macod să fie trecut din viață la moarte prin ștreang, pentru rebeliune.

3. Many Grigorie din Zagra, să fie spînzurat, tot prntu aceeași crimă.

octombrie 2015
octombrie 2015

4. Vasile Oichi din Telciu, să fie pedepsit la fel. Trupurile acestor criminali să fie lăsate neînmormîntate pe locul de pierzanie, ca exemple de groază pentru alții. 5.Ion Scuturici, 6. Dumitru Scuturici, 7. Miron Natul și 8. Dumitru Homoi din Telciu; 9. Apostol Moldovan și 10. Petru Bârzo din Rodna; Dâmbul Alexe și 12. Ion al Popii Petru din Zagra; Petru al Popii Nicolae din Bichigiu; 14. Zinvel Vasile din Poieni; 15. Ion Anghelini din Runc; Ieremie  Bucșa din Mocod; 17. Finigar Samoilă din Găureni; 18. Ion Hanț din Năsăud; și 19. Andrei Nicolai din Sângiorz – să fie asemeni spînzurați. Pentru cei 15 condamnați din urmă, după ce li s-a publicat sentința de moarte, aceasta a fost înlocuită cu altă pedeapsă, anume să treacă de 10 ori în sus și de 10 ori în jos printre loviturile de vergi a celor 300 soldați.”

“Capetele celor martirizati au fost ridicate pe pari la poarta caselor în care locuiseră, iar bucăţi din trupurile ciopârţite au fost aşezate la răscruci de drumuri.”

George Barițiu: „Umbra  ta, Todorane, să-i înveţe pe toţi daco-romanii a cunoaște ce este constanţa şi perseverenţa şi ce înseamnă să aibă cineva caracter în orice poziţie socială s-ar afla”.

(Surse: aici; S. Dragomir, Istoria desrobirii religioase a românilor, Sibiu; Kramer 1, c.p. 28 Todoran alui Dănilă aus Bikis)

dt_signature2-e1270748737227[1]

 

Dorin Tudoran

Scriitor și publicist