Noaptea gheneralilor naște plutonieri

Desen & Copyright @ DION
Desen & Copyright @ DION

Generalul (r) Aurel I. Rogojan nu este un imbecil. Este fostul șef de cabinet al generalului (r) Iulian Vlad, Șeful Securității din ultimii ani de domnie – democratică, vezi bine – a cuplului Nicolae & Elena Ceaușescu.

Nici Iulian Vlad nu este un imbecil. Pentru unii el este un criminal. Pentru alții – un erou. Pentru Rogojan – un idol. Nu sunt printre cei care să creadă că într-o democrație fostele vârfuri ale Securității nu au dreptul să caște gura.

Altfel, România de azi nu s-ar deosebi prea mult de România lui Ceaușescu, Vlad, Rogojan, Pleșiță, Homoștean, Filip Teodorescu etc. Dar, spre a-și merita dreptul la opinie, Vlad, Rogojan & Co. nu ar trebuie să se ocupe, din nou, cu anumite lucruri. Cu scenarita, de pildă.

De când nu mai au dreptul (și datoria patriotică) să asculte telefoane, să instaleze tehnică de ascultare în casele și acareturile oamenilor, să le deschidă corespondența, să-i fileze, să-i omoare în bătăi, să-l dea unora pe “Radu”, ca să-i iradieze doar așa, un pic, cât să moară, să arunce în aer sedii ale unor ”posturi de radio dușmănoase” etc., astfel de ”specialiști în informații” nu mai pot descifra omul din fața lor.

Și asta-i scoate din sărite.

Rogojan nu îl poate “citi” pe Klaus Iohannis. Nu e singurul care nu poate. Mai toți încercăm să-l “citim”, să-l “descifrăm”. Numai că Rogojan își rezolvă impasul cognitiv cu uneltele specifice meseriei de până în 1989: Pe ce mână joacă Iohannis, un preşedinte al nimănui?!”

Generalul, chiar dacă azi doar în rezervă, e de înțeles.

După ce, alături de Vlad, a fost mâna lui Ceaușescu (“mâna lungă a revoluției”, ca să citez din clasici); după ce Iliescu a jucat pe mâinile lui Ion Talpeș, Nicolae Ionel și Mihai Caraman; după ce Băsescu a ridicat toate mâinile moarte la grad de general, doar-doar i se va spune “Să trăiți, domnule Șefu’!” până la moarte, cum de-ar juca Iohannis (prost sau bine, limpede sau confuz) pe mână proprie?

În capul celor ca Rogojan, pentru a fi cineva sau ceva în România, ori joci pe mâna celor ca fostul său șef, ori ești un trădător ori, și mai lesne, vei fi trădat, cum zic unii că l-ar fi trădat Vlad pe Ceaușescu, deși, interesant, Iulian Vlad n-a murit ca Vasile Milea – “sinucis”. N-a murit chiar deloc.

Pentru Rogojan, om obișnuit cu spectacolul trimiterii oamenilor liberi în captivitate, ce mi-e ”captiv”, ce mi-e ”captivat”: Faptul de a fi fost captivat de ‘think tank’-ul societăţii civile”.

Și dă-i, și analizează cum a fost adăugată “o nouă verigă” “în lanţul slăbiciunilor care vulnerabilizează flancul estic al euroatlantismului.”

Dacă Băsescu acuză Washingtonul de încurajare a demonstrațiilor din aceste zile, Rogojan, mai informat ca fostul președinte, arată spre Moscova (via Chișinău), care i l-a răpit pe Ceaușescu. De la ”agenturili” lui Ceaușescu iată-ne la “Ataşatura (!?!) Comercială a URSS”. Zice “coechipierul” lui Pavel Coruț:

“Şi ca să întăresc temeinicia motivelor de reflecţie, am să relatez un fapt petrecut vineri, 6 octombrie 2015, ora 13.50 în faţa unei clădiri abandonate din Piaţa Charles de Gaulle, unde până înainte de evenimentele din decembrie 1989 a funcţionat Ataşatura Comercială a URSS. În locul numit, la ora menţionată, pe trotuarul de lângă imobilul aflat în paragină era adunat un grup de tineri, care comunicau cu un roşcovan aflat în curtea fostei reprezentanţe, în timp ce de peste gard le dădea nişte bannere roşii înfăşurate pe lance neagră. După grai şi alte aparenţe (trădate de cele două prezenţe feminine din grup), păreau a fi studenţi de dincolo de Prut… Era ceva ilegal, trebuia anunţată poliţia?! Întrebarea o fi retorică, dar ascunde în tâlcurile ei erodarea unui climat al securităţii publice, care în alte împrejurări nu ar fi fost posibilă.”

Hotărît lucru, pe lângă Aurel I. Rogojan, cei de la Stratfor Global Intelligence sunt niște diletanți. Câtă perpicacitate la “antenele” dlui general – “După grai şi alte aparenţe (trădate de cele două prezenţe feminine din grup), păreau a fi studenţi de dincolo de Prut…”

Concluzia generalului este neiertătoare: România nu pare a avea un lider adevărat, un lider cu prestigiu şi autoritate morală, care să întruchipeze valorile în care crede comunitatea, pentru ca în momente ca acestea să ne polarizeze energiile către un ţel.

Păi de, domnule general, așa ne trebuie, dacă șeful  dvs., Iulian Vlad, l-a trădat pe Ceaușecu și “a trecut de partea revoluției” iar România a pierdut singurul lider adevărat, cu prestigiu, autoritate morală, capabil să întruchipeze valorile în care crede comunitatea (toată comunitatea sau numai cea de informații?) și să ne polarizeze energiile către un țel.

Poate-l întrebați pe dl general Vlad dacă n-ar fi dispus să ne “polarizeze” dânsul, ca pe vremuri. Dacă e ocupat, poate că Filip Teodorescu ar fi disponibil. Dar dumneavoastră? Dumneavoastră ați fi dispus să ieșiți din rezerva asta care vă mănâncă ficații? N-ar fi mai gustos să-i mâncați pe ai noștri și să nu mai turnați gaz peste foc? Nu de alta, dar lumea e deja învrăjbită până la paroxism.

Domnule gheneral, nu-i așa că pe Cioloș ăsta nu-l cheamă Dacian, ci Lászlo și că e soacra lui Kossuth Lajos și străbunicul lui Lászlo Tökés? Pe care Tökés, dacă nu l-ar fi scăpat de la execuție Ceaușescu (apud. Filip Teodorescu), România ar fi “polarizat” și azi respectul lumii întregi?

În altă ordine de idei – a se scuti, domnule gheneral, că pute de la o poștă a “Atașatură”!

dt_signature2-e1270748737227[1]

Dorin Tudoran

Scriitor și publicist
Posted in