Minorități nu tocmai imperiale

Teza “minorităților imperiale” a fost considerată cam “șubredă” până și de admiratori altfel necondiționați ai unuia dintre cei care au repus-o în circulație. Discutarea enunțurilor legate de ea a fost înverșunată și, ca de atâtea alte ori, încrâncenarea nu a dus la nimic notabil. După ani de pândă acerbă, în care ochi vigilenți ai națiunii au stat lipiți de fiecare mișcare a unor grupuri etnice “imperiale”, iată că președintele Traian Băsescu se află, pentru o clipă, băgat în corzi de o minoritate deloc “imperială”.

Ani de zile admiratoare nenuanțată a lui Traian Băsescu, Andreea Pora semnează azi în revista 22 o diatribă extrem de violentă împotriva idolului domniei sale de până mai ieri. Surpriza este de proporții, chiar dacă, trebuie să recunosc, Andreea Pora s-a mai delimitat cândva de o poziție ori alta a “prea-iubitului conducător”. Ce șochează azi nu este atât “despărțirea de Băsescu”, ci violența răvașului trimis de doamna Pora omului de la Cotroceni al doameni Andreea.

Există și o parte amuzantă în această situație atât de tensionată – limbajul folosit acum de Andreea Pora este cam același cu limbajul folosit, ani la rând, de domnia sa împotriva mai tuturor acelora care semnalau slăbiciunile prezidențiale. Mă întreb cum rămâne, în contabilitatea ținută de doamna Pora, cu oamenii pe care i-a pus la stâlpul infamiei atunci când, cu foarte multă vreme înaintea vehementei noastre jurnaliste, spuneau ce spune abia astăzi Andreea Pora? Mă gândesc că pentru un spor de credibilitate, niște cenușă pusă pe cap n-ar strica. Măcar și un degetar.

 

Desen & Copyright 2012- DION

Unii sunt de părere că Traian Băsesecu  se trezește azi în corzi din cauza substanței celor afirmate. Alții cred că mai degrabă impasul președintelui se datorează stilului. Nu sunt sigur cine are dreptate, cum, necunoscând toate articulațiile conflictului, nu sunt sigur că toată dreptatea “tehnică” este de partea doctorului Arafat. Ce începe să mi se pară limpede este că, în lipsa unor performanțe de mult promise ale substanței, stilul a devenit ușurel insuportabil.

S-a spus că stilul e omul. Iată că oamenii au început să vadă mai bine omul din spatele stilului și să spună limpede că nu sunt încântați de ce văd. Sigur, nucleul dur al camarilei rămâne fidel președintelui. Numai că azi, Traian Băsescu arată altfel ca înainte. Când garda de corp a unui leopard începe să fie formată preponderent din cotoi isterici, temutul animal (politic) e în pericol.

Minoritatea nu tocmai “imperială” care l-a băgat în corzi pe Traian Băsescu nu este una etnică și în nici un caz cea din care face parte doctorul Raed Arafat. Ea s-ar putea dovedi a fi chiar bunul-simț, care mai are mult până la a ajunge din element minoritar, factor majoritar. Dar totul are un început. Chiar și sfârșitul.

De aici și până la sfârșitul politic al lui Traian Băsescu – visul de aur al opoziției – e cale lungă.

Totuși, mă întorc și zic: dacă într-un loc al planetei unde, de obicei, “Xenofobia salvează România!”, oamenii au început să strige “Jos Băsescu!” și “Arafat, român adevărat!” iar mulți par dispuși să meargă mai degrabă pe mâna lui Raed decât pe mâna lui Traian, înseamnă că urmașul direct al lui Decebal nu cu Arafat are o problemă.

 

 

0

Dorin Tudoran

Scriitor și publicist
Posted in