Mercedes apostolorum

Pentru Biserică o căsătorie religioasă nu poate fi decât aceea între un bărbat și o femeie. Politicul nu are de ce să se amestece în această chestiune de doctrină religioasă.

Și pentru niște partide politice căsătoria civilă nu poate fi decât una între un bărbat și o femeie. Biserica ar trebui să se țină deoparte de această campanie politică, chiar dacă tema campaniei îi convine.

Biserica are dreptul de a stabili când și cui îi oferă servicii religioase — botez, cununie, înmormântare etc. Statul are obligația de a oferi condiții egale tuturor cetățenilor lui — credincioși ori ba.

Uneori, când religiosul și politicul își dau mâna ”în slujba stabilirii ordinii civile”, te poți trezi fie cu o teocrație condusă de comisari politici, fie cu o biserică teleghidată de bisericuțe politice. Totuna.

Pentru mine unul, și căsătoria religioasă, și căsătoria civilă nu pot fi decât între un bărbat și o femeie, dar nu-mi dă prin cap să lupt, nici măcar cu un buletin de vot, împotriva celor care gândesc altfel decât mine.

Nici stabilirea unei paradigme fundamentale, cum este căsătoria, nici modificarea ei nu pot fi făcute, fără riscuri greu de anticipat, via referendumuri și modificări ale Constituției.

Niciuna din părți — nici cea care dorește menținerea unui status quo, nici cea care împinge la schimbarea unei paradigme fundamentale — nu ar trebui să aleagă excesul ca pârghie de persuasiune.

Sunt de acord cu cei care consideră că există sute de milioane de familii tradiționale disfuncționale care nu asigură copiilor lor o viață decentă, încât premiza că familiile netradiționale “nu prezintă încredere” este aberantă.

Dar nu îi înțeleg pe cei care nu acceptă că viața copiilor a căror responsabilitate și-o asumă cupluri netradiționale este pândită de riscuri deloc neglijabile, ale căror repercusiuni sunt greu de evaluat.

România nu este o țară în care să fi avut loc o dezbatere responsabilă dedicată unor asemenea subiecte. Deocamdată, o piesă de folclor tematic poate fi cu mult mai percutantă decât zeci de studii sofisticate. Și pe acest fond vine un referendum.

Radu și Alina, copii aflați în îngrijirea unui cuplu netradițional, șușotesc. ”Am intrat în baie, fără să știu că tata face duș. Are un cocoșel foarte mare.” ”Oho, să vezi cocoșelul lu’ mama – e de două ori mai mare decât al lu’ tata..”

Paradigma mamă-tată nu poate fi zgâlțâită, fără riscuri majore, nici măcar în anecdote, căci “pe rol” nu se află o cauză de tipul: Cine este pentru, și cine împotriva menținerii orei de vară?

Mulți polonezi, care în anii dictaturii comuniste erau foarte mândri de poziția adoptată de Biserică — tranșant și militant anticomunistă — sunt astăzi indignați de amestecul bisericii în chestiuni politice.

Asta ne reamintește cel puțin două lucruri.

Primul – adevărul se află deseori in the eye of the beholder. Adică, adevărul ca părere personală.

Al doilea – imaginea unei instituții fundamentale este la fel de oscilantă ca tot ce ține de omenesc – nimic nu este pentru totdeauna. Probabil nici unele paradigme considerate, dintotdeauna, de neatins.

În cazul Bisericii Ortodoxe Române s-a produs, de mult, o schimbare de paradigmă majoră – de la Per pedes apostolorum la Mercedes apostolorum. A denunța orice critică ce ți se aduce drept un atac la ființa neamului este un act de impostură.

 

 

 

 

10+

Dorin Tudoran

Scriitor și publicist
Posted in