Mănuşa

Preşedintele Traian Băsescu aruncă o mănuşă adversarilor săi politici. Neîngrijorat de cât de grea şi otrăvită ar putea fi, dl Crin Antonescu o ridică de la pământ cu grăbire. Odată început duelul, ca să nu-i spun păruiala nucleară (”va fi o luptă pe viaţă şi pe moarte”), greu de ştiut cine va câştiga şi dacă victoria nu va fi cumva una à la Pyrrhus.

Dl Antonescu pare a miza pe atu-ul principal pierdut de dl Băsescu în ultimele săptămâni – Piaţa, sprijinul oamenilor, deschiderea străzii de a da, în orice situaţie, mai mult credit preşedintelui, decât adversarilor săi. Numai că Piaţa este volatilă. A fost de ajuns ca una din vocile ei să ajungă la tribuna Parlamentului European pentru ca vocea respectivă să înceapă a fi contestată de alte voci ale Pieţei care nu se recunosc în mesajul şi agenda propusă de dl Claudiu Crăciun. Dacă asta se poate întâmpla peste noapte unei voci a Pieţei, e uşor de ghicit cât de repede li se poate întâmpla şi adversarilor dlui Băsescu. Mai ales că majoritatea celor ieşiţi în Piaţă nu au făcut-o de dragul duşmanilor dlui Băsescu, ci sătui de dl Băsescu şi tovarăşii săi.

Decartând gluma după care numele dlui Mihai Răzvan Ungureanu ar fi fost propus de PDL (acest partid nu-i poate propune dlui Băsescu decât un nume pe care preşedintele şi-l doreşte foarte mult), care ar putea fi motivul principal al desemnării şefului SIE pentru funcţia de premier?

L-aş numi arătarea pisicii. Ea a început mai de mult: dl Sorin Ovidiu Vântu a revenit în atmosfera studiilor academice – puşcăria; dl Adrian Năstase, dacă nu câştigă recursul, va avea doi ani la dispoziţie spre a-şi număra ouăle pe care le recomanda altora să i le inventarieze; dlui Daniel Morar i s-a prelungit mandatul; dl Dinu Patriciu — pentru a cărui avere pierderile de la Adevărul ar trebuie să constituie un degetar dintr-un butoi — ar putea vinde trustul unor proprietari din siajul UNPR-ului, adică partidul de rezervă al dlui Băsescu; Ion Cristoiu s-a reîntors la matcă, de unde va imbulina multă lume anti-Băsescu; preşedintele are TVR-ul, B-ul şi alte vitamine mediatice prin care îşi consolideză rezistenţa în faţa atacurilor mogulilor răi etc.

Un premier venit de la conducerea SIE poate tăia bine din elanul atacurilor împotriva sa şi a preşedintelui, căci există temerea că un asemenea demnitar ştie foarte multe despre toată lumea. Eu nu cred că dl Ungureanu este omul care s-ar putea folosi împotriva adversarilor politici ai preşedintelui de cele pe care le-a aflat conducând un serviciu secret, dar nu pot convinge pe nimeni să gândească la fel ca mine. Şi-apoi, împins în malaxorul luptei politice, e greu de ştiut cum poate reacţiona un om, mai ales dacă i se va reaminti în fiecare zi că se află, volens-nolens, în mijlocul unei lupte “pe viaţă şi pe moarte”. Tot omul vrea să supravieţuiască, nu doar dl Crin Antonescu.

Desen & Copyright 2012 - DION

Dacă dl Ungureanu este confirmat în funcţia de premier, iar dnii Antonescu, Ponta şi — cu voia dumneavoastră, ultimul pe listă — dl Voiculescu vor băga toate beţele de care sunt în stare în roţile guvernării, România se poate trezi într-o criză şi mai acută şi nu sunt sigur dacă, într-o asemenea situaţie, Piaţa va ridica statui Opoziţiei.

Se spune că dl Ungureanu se pregătea — şi era pregătit — pentru o candidatură la proximele prezidenţiale. Dacă există vreo umbră de adevăr în aceaste speculaţii, atunci dl Ungureanu a făcut un pas extrem de riscant. Dacă este confirmat premier, va avea un timp foarte scurt la dispoziţie pentru redresarea situaţiei în care se află ţara. Candidând la Preşedinţie la alegerile imediat următoare, cu un bilanţ de premier neconvingător, şansele dlui Ungureanu ar fi foarte mici.

Dacă reuşeşte ca premier, împotriva obstacolelor ce-i vor fi puse în cale de cei care-i spun de acum că lupta va fi ”pe viaţă şi pe moarte”, există riscul de a vedea electoratul transmiţându-i: ”Nu, dle Ungureanu. Faci treabă bună acolo unde eşti. Avem nevoie de dumneata acolo, nu la Cotroceni.” Până şi succesul prezintă riscuri majore.

Dacă dl Ungureanu nu ar fi confirmat premier şi cel căruia i-ar reveni postul de Prim ministru (şi) prin acceptul Opoziţiei, atunci şansele dlui Ungureanu la următoarele prezidenţiale ar putea fi mai mari, fiindcă Piaţa – citeşte electoratul – ar putea gândi şi aşa: ”Domne, nu l-au vrut pe omul ăsta şi uite ce prăpăd a ieşit. Poate că era potrivit. Ia să-i dăm o şansă la Cotroceni.” Până şi o primă înfrângere poate purta în rucsacul ei un baston de preşedinte.

În momentul în care scriu aceste rânduri, nu ştiu cum ar putea să arate un guvern condus de dl Mihai Răzvan Ungureanu. Ieri, o publicaţie online, care i-a jurat moarte politică dlui Traian Băsescu, alcătuia liste cu pedelişti ce ar putea rămâne în noul guvern. Evident, în fruntea listei se afla dna Elena Udrea. Numai că guvernul cu pricina era numit de publicaţia respectivă Cabinetul lui TRU. Deh, subliminalul! Evident că într-un cabinet condus de Traian Radu Ungureanu, dna Udrea ar fi cap de listă. Într-un cabinet condus de dl Mihai Răzvan Ungureanu prezenţa dnei Udrea ar constitui o contradicţie în termeni; în termenii unei schimbări de substanţă, nu a uneia de ordin cosmetic.

În timpul campaniei electorale, mai tot candidatul la preşedinţia Statelor Unite anunţă două lucruri care sunt cam unul singur – va schimba Washingtonul şi în capitala americană nu va mai fi business as usual. În realitate, ajuns preşedinte, niciunul dintre eroii electorali nu a putut schimba Washingtonul. Business as usual a continuat să rămână un modus operandi pentru toţi marii actori politici ai capitalei americane. Washingtonul i-a schimbat pe toţi cei care promiteau să-l schimbe.

În sfârşit, în aceste zile atât de încordate, există şi episoade amuzante. Dorind să confirme un recent diagnostic – elefantiazisul servilismului – un suflet extrem de încăpător şi un pupăcios iute de muştiuc, ieri dimineaţă l-a sărutat pe amândoi obrajiorii pe cel ce pleca de la Palatul Victoria, pentru ca peste câteva ore să-i trimită o bezea fierbine celui ce se pregăteşte să preia Palatul Victoria.

Business as usual şi la Bucureşti.

P.S. O întrebare cheie, de al cărei răspuns vor depinde foarte multe lucruri, este: “Cine va conduce SIE?”

0

Dorin Tudoran

Scriitor și publicist
Posted in