Maldive & maladive

Lucrare&Copyright@Ion Barbu
Lucrare&Copyright@Ion Barbu

Elena Udrea s-a întors din Maldive cu aceleași maladive certitudini care o hăituiau la plecare. Concediul nu a rezolvat nimic. A fost, probabil, prea scurt. O dezintoxicare de tupeu ține mai mult de o săptămână.

Așteptată cu sufletul la gură de reprezentanți ai presei, nu de reprezentanți ai DNA (cum anticipa o parte a presei), Elena Udrea a declarat că alegerea lui Klaus Iohannis a fost cu “totul întâmplătoare”.

Nu știu câtă dreptate are lidera PMP, dar, dacă alegerea lui Iohannis a fost cu “totul întâmplătoare”, în mod sigur, nealegerea Elenei Udrea nu a fost întâmplătoare.

Dacă, potrivit lui Traian Băsescu, ”iarna nu-i ca vara”, nici prezidențialele nu sunt ca parlamentarele. În 2012, deși a pierdut în fața cvasinecunoscutului Liviu Brătescu, Elena Udrea a intrat în Parlament prin redistribuire.

La prezidențialele de anul trecut, n-a mai putut fi nici distribuită, nici redistribuită, nici retribuită. Eliminată din primul tur, s-a redistribuit de una singură în observator electoral pentru turul al doilea. La Paris, mais cette fois-çi sans Bicá.

Acolo a înțeles cum a fost ales întâmplător Klaus Iohannis?

Dar, dacă luăm în serios declarațiile de atunci ale Elenei Udrea (eu nu le-am luat), dânsa a luptat pentru alegerea lui Iohannis. Curat “întâmplător”.

Mă omor după clasicul debut în forță al declarațiilor Elenei Udrea: “Adevărul este că…”. Totuși, nu de la Elena Udrea am aflat adevăruri despre milioane problematice ale lui Dorin Cocoș sau despre ”năzbâtii” prietenești ale Alinei Bica.

Înainte de plecarea în Maldive, Elena Udrea a mai rostit un adevăr – cel despre ce se întâmpla, în timpul guvernului Boc, la Autoritatea Națională pentru Restituirea și Monitorizarea Achizițiilor Publice.

Întrebată “de ce nu aţi făcut publică poziţia dvs. la acel moment?”, Elena Udrea a răspuns astfel:

Cum să atac propriul Guvern? Am spus-o în interiorul Executivului şi în partid. Permanent, eu am încercat să fac lucrurile cât mai corect, dar şi cât mai loial faţă de echipa din care am făcut parte.”/…/”Dar pot ieși acum, să spun foarte multe lucruri pe care unii par că nu și le amintesc ori cred că eu le-am uitat.”

Eu, unul, n-am nicio îndoială că Elena Udrea poate “ieși” acum. Alții cred că, dimpotrivă, tocmai acum ar putea să “intre”. Dar să nu ne substituim instituțiilor statului.

Nu sunt sigur de cele pe care le-a uitat ori ba Elena Udrea din cele învățate ca studentă la Drept.

Pentru unii, zisele Elenei Udrea au constituit o denunțare a Cristinei Trăilă. Drept e – nu am studii de Drept, așa că mă întreb dacă nu a fost mai degrabă un autodenunț involuntar.

Dacă a fost, întrebările ar fi: în România, tăinuirea se pedepsește ori nu? Disciplina de partid și loialitatea față de Guvernul din care faci parte sunt scuze acceptate de Justiție pentru tăinuire?

Elena Udrea ne anunță și câte mai rămân de făcut în România în timpul aflării lui Klaus Iohannis la Cotroceni:

modificarea Constituţiei prin respectarea voinţei românilor, o nouă lege electorală, întărirea şi depolitizarea instituţiilor (poate chiar prin măsuri legislative), o lege care să ajute presa să supravieţuiască în această perioadă economică dificilă fără să fie obligată să cânte în strună Puterii, reforma în Sănătate sau realizarea unor investiţii strategice care să genereze locuri de muncă etc.”

Oare de ce nu s-au făcut toate acestea în timpul când, pentru ani buni, Puterea a însemnat Palatul Cotroceni (Traian Băsescu) + Palatul Victoria (Emil Boc) + Palatul Parlamentului (PD-L)? De Legea lustrației nu mai pomenesc, ca să nu roșească Roberta Anastase.

Există vreun pericol ca “Evenimentul Zilei” și revista “22” să cânte în struna Puterii de azi, cum au cântat în struna Puterii de ieri? Nu de alta, dar “această periodă economică dificilă” nu a început exact după 16 noiembrie 2014.

Probabil că Elena Udrea crede că, într-adevăr, cea mai bună apărare este atacul. Nu știu dacă a făcut sport de performanță, dar știu că Procurorul-șef al DNA, Laura Codruța Kövesi, a făcut.

Rămâne de văzut cine și cum atacă mai eficient și, mai ales, de ce “desecretizări” vom avea parte.

Adevărul spus de Elena Udrea l-am tot auzit. Poate apar și “luări de cuvânt” ceva mai proaspete.

Preferabil – din partea instituțiilor statului, fiindcă oamenii vorbesc vrute și nevrute.

dt_signature2-e1270748737227[1]

Dorin Tudoran

Scriitor și publicist