Luluța, bin Laden și clarobscurul Turcescu

Photo-blog-7-150x150[1]Nu sunt un apropiat al dlui George Maior. Am avut foarte rar cuvinte de laudă pentru activitatea sa. Mult mai des – cuvinte critice. Nu avem nici aceiași prieteni, nici aceleași opțiuni politice. La numirea sa ca ambasador al României în Statele Unite, am publicat un comentariu abraziv – nu mi-a fost greu să bănuiesc nici de ce a trebuit să demisioneze dl Maior din funcția de Director al SRI după alegerile prezidențiale din 2014, nici rațiunile pentru care a trebuit să fie numit ambasador la Washington.

Comentariul meu – aveam să aflu – a iritat și ”lume importantă” din București, și ”lume importantă” din Washington. Numai că eu nu scriu pentru a face plăcere vreunui birou ”important”, indiferent de drapelul arborat la poarta edificiului. Firește, nu scriu nici cu scopul de a irita. Scriu doar spre a spune ce cred. În asemenea chestiuni, nu cred în obiectivitate. Ea este o iluzie. Cred în subiectivitatea deschis, onest asumată, și în responsabilitățile pe care le include asumarea ei.

L-am întâlnit o singură dată pe dl Maior, cu prilejul vizitei de acum un an a președintelui Klaus Iohannis la Washington. I-am mulțumit pentru invitație, mi-a mulțumit pentru acceptarea invitației, am schimbat câteva cuvinte și ne-am urat unul celuilalt cele bune. Atât. Încercarea de a minimaliaza reușita diplomatică a întâlnirii dintre președinții Trump și Iohannis mi s-a părut și un atac orchestrat împotriva ambasadorului Maior, o acțiune care mută ”în afară” încleștări ”interne”.

Ambasadorul Maior a apărut în fața unei comisii parlamentare care anchetează. Ce anume? Afirmațiile dlui Dan Andronic în legătură cu persoanele prezente la o sindrofie organizată la reședința sa de dl Gabriel Oprea (pe atunci Vicepremier) în seara zilei turului al doilea al alegerilor prezidențiale din 2009. Printre participanți, Laura Codruța Kövesi (Procuror General), Florian Coldea (Adjuct al Directorului SRI), George Maior (Director al SRI), Vasile Sebastian Dâncu (ministru) etc.

Am citit cu atenție unele întrebări puse de “anchetatori” ambasadorului Maior și răspunsurile acestuia. Mi-a plăcut că a răspuns la întrebări care meritau un răspuns și că a refuzat să răspundă la altele, care meritau tăcere. Este la mintea cocoșului că viața privată a unui director de serviciu secret se supune altor rigori decât viața privată a unui vânzător de covrigi, dar este o aberație să refuzi unui asemenea om dreptul la o viață privată, libertatea de a-și întâlni prietenii și altele.

În vreme ce ”anchetatul” mi s-a părut rezonabil, unii dintre ”anchetatori” au ținut să-și dea în petec. Ce caută fostul (?) ofițer acoperit Robert Turcescu cu ifosele sale de civil printre anchetatori? Cumva, răzbunarea subalternului? Pe când o comisie care să stabilească cine și de ce a înșurubat un ofițer acoperit să modereze dezbaterea dintre cei doi candidați? O comisie care să urmărească imprimarea dezbaterii și să stabilească spre care dintre candidați au luat azimutul epoleții clarobscurului polcovnic Turcescu.

Adresându-i dlui Maior întrebarea: “Dacă aveați o întâlnire cu bin Laden și era o întâlnire privată era în regulă?”, dl Liviu Pleșoianu, deputat PSD, a bătut recordul de stupiditate. A pune semnul egalității între o întâlnire privată cu unul dintre capii terorismului și întâlnirea unor demnitari români în casa unuia dintre ei aruncă în ridicol activitatea respectivei comisii parlamentare. Și acesta este un cadou imens făcut de “anchetatori” “anchetaților”.

De la dna Kövesi aflăm că „La data de 27 mai 2007, plenul Consiliului Superior al Magistraturii a hotărât că procurorii nu pot fi citaţi si obligaţi să se prezinte în calitate de martori în faţa comisiilor parlamentare, deoarece, conform normelor constituţionale fac parte din autoritatea judecătoarească.” De la Comisia de anchetă aflăm că decizia respectivă permite, “în mod excepțional” procurorilor să participe la audieri în Parlament. Una din cele două părți – un grup de parlamentari sau procurorul DNA – dovedește că nu știe sau nu vrea să recunoască pe ce lume se află. Și asta nu mai e, de mult, ceva “excepțional” în România.

Desen & © - DION
Desen & © – DION

Înainte de a exista ca structură infracțională bine organizată, “Noi suntem Statul!” este o stare de spirit. Ajunsă la incandescență, ea devine o mentalitate-obsesivă. De fapt, nu există o structură ”Noi suntem Statul!” Există mult mai multe asemenea structuri. Sau, dacă vreți să ne păstrăm la una singură, ea există, dar componența ei nu este bătută în cuie. E variabilă. Se înmulțește prin sciziparitate: iese unul, intră doi. Cade un cap – cresc trei. Se usucă un cordon ombilical – sunt grefate cinci.

Într-un fel saul altul, și “Pinalti”, și Dorin Cocoș, și Elena acestuia (și a altuia), și Traian Băsescu, și Adrian Năstase, și Sorin Ovidiu Vântu, și Adrian Severin, și Sebastian Ghiță, și mulți alții au făcut parte la un moment dat din echipa de călușari nucleari ”Noi suntem Statul!”. Azi nu mai fac. Și sunt tare supărați. Supărat foc este și dl Andronic, care a amușinat (cu foloase materiale și de informații ”pe surse”) pe lângă ”Noi suntem Statul!”, în diversele ei componențe.

Cum a înțărcat bălaia și noua echipă a ”Noi suntem Statul!” i-a arătat pisica dlui Andronic, proprietarul majoritar al Evenimentului zilei face o criză de conștiință și vrea să ne ajute să aflăm adevărul. Futilitate în stare pură, căci adevărul îl știm de mult – indiferent de echipele care au format, rând pe rând, ”Noi suntem Statul!”. Numai că în România cu adevărul nu poți cumpăra nici ouă, nici cărți, nici medicamente, nici asigurări medicale, nici nu-ți poți plăti ratele la casă.

Domnule Andronic, spuneți-ne o minciună babană, enormă, bine simțită, adânc trăită, și poate găsim un punct de unde comisiile acestea de anchetă să înceapă a avea un obiect al muncii. Dumneavoastră, dle Andronic, chiar nu v-ați săturat de atâta adevăr? Hai, acum pe bune, nu-i așa că și dumneavoastră v-ați simțit, deseori, făcând parte din ”Noi suntem Statul!”? E chiar așa dureros să vezi că “Noi suntem Statul!” nu-ți mai face cu ochiul – ”Dane, fii pe pace. Și tu ești statul, prietene!”?

Înțeleg ce vreți să ne spuneți – cei care au uitat de dumneavoastră și cei care vor să vă înfunde nu sunt cu nimic mai buni decât dumneavoastră. Ba sunt chiar mai răi. Probabil că este adevărat, dar ce putem face noi, ceilalți, când ”Voi sunteți statul!”? Tot timpul.

Și-apoi, domnule Andronic, cum singur ați spus și reiterat, în seara cu pricina nu ați observat nimic care să indice că dl Oprea și prietenii săi (altfel, nici pe departe demni de a avea o zi  în calendarul sfinților bisericii ortodoxe române) ar fi fost implicați în fraudarea alegerilor. Așadar, cred că puteți fi de acord cu mine că tot ce va ancheta până la urmă augusta comisie este dacă bucatele și băutura au fost de calitate. Or, vorba dlui Maior, asta este o “chestiune privată”, chiar și într-o seară de alegeri.

Au fost de calitate, domnule Andronic?

P.S. Dacă s-ar dovedi că grupul infracțional “Noi suntem Statul!” a fraudat alegerile în favoarea candidatului Traian Băsescu, beneficiarului fraudei nu i s-ar întâmpla absolut nimic. Știți foarte bine acest lucru, așa că tevatura pe care ați stârnit-o, dle Andronic, este un fel de derapaj controlat, încă un efort de a-l ține pe prietenul dvs. Traian Băsescu în primplan. Tot ce vă scapă cred că este un detaliu important — ce naște “pe surse”, “pe surse” moare, dle. Andronic.

dt_signature2-e1270748737227[1]

0

Dorin Tudoran

Scriitor și publicist
Posted in