Lady and the Tramp

O lady, spun mulți dintre cei care au lucrat pentru ea, dânsa nu e, deși încearcă din răsputeri să pară una. Un vagabond, spun cei care-l cunosc, dânsul nu este, deși, în dezbateri, se comportă ca unul.

Visează să se confrunte într-o finală, care numai una de vis nu va fi. Visul unuia e coșmarul celorlalți, nu? Politica se dovedește, deseori, o peliculă de desene animate. Animate nu de tandrețe, ci de păruială.

O imagine de la a treia căsătorie a dânsului ne-o arată și pe dânsa. Sunt amândoi foarte tandri unul cu celălalt.  Fericiți sunt și soțul dânsei, și mireasa dânsului. Numai că de atunci a trecut ceva vreme.

cd63d6b97513bb8a0674f4c8649fc47e

Dânsa trecuse pe la casa de turtă dulce. Dânsul continuă să treacă prin tot felul de uriașe “consolidări” și grație unor falimente bizare. Bizareria este că și dânsa a prosperat: $250.000 pe ora.

Dânsa mai vrea încă o dată la casa de turtă dulce – de data aceasta, ca titulară a contractului de sejur. Se jură că nu va mai folosi un server personal, pentru că s-a săturat să fie deranjată de anchete.

Dânsul vrea la casa de turtă dulce, ca să azvârle toate computerele pe geam, fiindcă sunt Made in China; să taie cireșii de pe National Mall, fiindcă sunt japonezi; să înlocuiască Georgetown University cu propria universitate.

Evident, și dânsul, și dânsa știu cum să-i scoată pe necunoscuți din sărăcie, cum să stopeze împuținarea galopantă a clasei de mijloc și cum să conducă lumea – dânsul ridicând ziduri, dânsa – dărâmând ce-ar mai fi de dărâmat.

Dărâmând ce?

Ușa, care oricum nu mai există de atâta turism al drogurilor și emancipare a ilegalității pe criteriul corectitudinii politice. Pe vremea când era “în pușcărie”, în Mexic, “El Chapo” a intrat de două ori în America să bea o bere.

Dânsul este  investigat pentru fraude. Dânsa, scăpată de alte investigații, se află în colimatorul  FBI-ului. Noi, alegătorii? Noi jucăm în capodopera unui Hollywood “independent” finanțată bipartizan.

Dintre candidații propuși fie de Elefanți, fie de Măgari, singurul despre care există dovezi că a făcut și continuă  să facă lucruri semnificative pentru țara asta, n-are șanse. De ce?

Nu face spectacol de doi bani, nu latră ad hominem, răspunde punctual la întrebări, e rațional, fără a încerca să “raționalizeze” timpul la vorbire al celorlalți, nu ne propune utopii.  Va rămâne în Ohio.

N-are “charismă mediatică”. Cum se spune în România, “nu trece sticla”. Și alegerile de azi se desfășoară pe sticlă, pe cablu de sticlă, pe Internet, la viteze aiuritoare. În dulcele nostru autism civic, noi suntem convinși că, votând, alegem.

Să ne întoarcem la primul film de desene animate pentru Cinemascope, fiindcă era mai amuzant, iar finalul lui era mai tandru, mai de Doamne ajută. Istoria alegerilor de azi? O Cinematecă a “filmelor de artă” politică.

x

dt_signature2-e1270748737227[1]

0

Dorin Tudoran

Scriitor și publicist
Posted in