Kobe de cobe sau despre canibalism

Desen & Copyright 2013 - ION BARBU

De la o vreme, Europei Occidentale nu-i mai priește carnea importată din România – vita se dovedește cal, curcanul – un pumn de pesticide fără pene. De porc, ce să mai zic? Porcu-i porc. Ba, deseori, prea porc!

Britanicii așteaptă de la noi hălci de Berkshire (Marele Negru) și York (Marele Alb), dar primesc numai calupuri de Mangaliță cu părul creț. Când trecem pe la ei, ne contrează violent:  “Steaua=Ceaușescu!”

Singura șansă ca imaginea României să se îmbunătățească radical este să exportăm doar carne de om. Oasele le păstrăm numai pentru ospățurile indigene de la Golden Blitz și Silver Șpriț, prânzurile la iarbă verde între staff-urile Palatelor Cotroceni și Victoria sau pentru a mai da ceva vlagă pizdulicilor de Kobe la grătar servite la dineurile sofisticate de la SIE și Ministerul Cărnurilor Externe.

Occidentul european ne poate da câte lecții vrea mușchii lui abductori, dar la canibalism nu lăum lecții de la nimeni. Dimpotrivă, le dăm muie.

Dovezi?

Să se uite cum se mănâncă între ei europarlamentarii noștri la Bruxelles. Să se uite atenți la cum se mănâncă între ei membrii lumpen-elitei noastre, când bântuie recepțiile oferite de ambasadele din București în cinstea unor vizitatori cu mare influență. Să-i privească pe inculpații noștri cum arestează — ziua în amiaza mare sau chiar în toiul nopții – judecători și procurori.

Desen & Copyright 2013 - DION

Dacă vor să savureze la crème de la crème, să citească presa românească (cea independentă rău de tot) în care lui Nicolae Manolescu i se numără nevestele, iubitele, amantele, copiii, salariile, șireturile de la pantofi, demnitățile, funcțiile, pisicile, biciletele, pensiile alimentare, presă care îi reamintește că, atunci când a devenit președintele ei, Uniunea Scriitorilor avea o avere egală celei a lui Carlos Slim și acum, datorită celor menționate anterior, instituția se află în faliment, după care, finis coronat opus, Manolescu e declarat un Kim Ir Sen al literaturii române. Cumulul de funcții e una, cumulul de prostie agresivă e alta. Eternizarea în funcții nu mă fascinează. Eternizarea în prostie agresivă mă scârbește.

Să vadă cum în aceeași presă (independentă rău de tot), Mircea Mihăieș, Adrian Popescu și Nicolae Prelipceanu sunt, în sfârșit!, demascați ca slugi oneroase ale lui Manolescu și cum un simț exemplar al responsabilității civice ne pune în gardă că Traian Băsescu și Victor Ponta s-au înțeles deja (pe sub patul portabil al lui Crin Antonescu) să-l schimbe la UNESCO pe dictatorul-torționar Nicolae Manolescu cu impostorul-gentil Andrei Pleșu.

Și asta, când țărișoara geme de valori culturale absolute, precum Marian Vanghelie, Corneliu Vadim Tudor, Traian Igaș, Jurnalul lu’ EBA, Mircea Badea, Oana Niculescu-Mizil & Serghei Mizil, Oreste și generalul Emil Străinu, Oana Zăvoranu și Adi Minune, Pepe și Bodo, și (cu voia Muntelui Athos-Porthos-și-Aramis) nu tocmai ultimul pe listă – gasconul Georges-Gigi D’Artagnan de Bécally.

Acum, pe bune, ce ne trebuie nouă cotizație la UNESCO, când avem acces – liber și permanent – la Groapa lu’ Ouatu?

Neică, dacă ne vor cu tot dinadinsul acolo, ocidentalii ăia măcar să-i schimbe numele din UNESCO în Popescu sau Icsulescu, ca să știe și Orbecăimea Noastră ce treabă are în Orașul Luminilor, fiindcă noi ne simțim foarte fericiți și între noi, unde e beznă ca-n cur.

Până atunci, nu pupă ei carne de om de la noi. O împărțim între noi. Lor le trimitem, în continuare, doar vită de cal, curcan de DDT și Kobe de cobe.

Capisci?


 

 

0

Dorin Tudoran

Scriitor și publicist