Între DNA și DNA

Photo-blog-7-150x150[1]Poate fi o minciună că dl Crin Antonescu doarme prea mult, dar este adevărat că se trezește târziu. Uneori, mult prea târziu.

Delimitarea de dl Dan Voiculescu – ieri și distanțarea de PSD – astăzi sunt tardive. Și o spun cu părere de rău – atât pentru om (Crin Antonescu), cât și pentru partid (PNL).

Să-l recuperezi în PNL pe dl Petre Roman, “os de Brătieni”, să-l cooptezi pe “creștin-democratul” Gigi Becali și să stai cot la cot cu Dan Voiculescu, când acesta se prezintă “Permiteți? Numele meu este Daniel Constantin și sunt președintele Partidului Conservator” sunt erori care se plătesc scump.

Acum patru ani, într-un text intitulat Deschideri, scriam următoarele:

“Crin Antonescu este din ce în ce mai deschis. Alaltăieri – la Mircea Geoană. Ieri – la Dan Voiculescu. Azi – la Cristian Diaconescu. Mâine – la altcineva./…/

Dacă înţeleg la cine  este deschis dl Antonescu, nu pricep la ce este deschis. L-aş sfătui să se închidă. Altfel riscă să-l ia vântul prin ce lasă deschis cu atâta nonşalanţă.

Curentul a popit pre mulți…”

Mi-aș fi dorit foarte mult să mă fi înșelat.

Nu există un cadou mai mare oferit PSD-ului, PDL-ului și tropăitului politic proBăsescu (Forța Civică, Noua Republică, Partidul Mișcarea Populară și alte acareturi cu sau fără carnet de membrie) decât un PNL intrând în irelevanța politică unde, deocamdată, PNȚCD este “senator de drept.”

Să crezi că un bombardier politic ca PSD ar accepta vreodată să fie reprezentat în colivia prezidențială din parcul Palatului Cotroceni de un porumbel despre care nu e sigur că poate fi teleghidat este ca și cum ai crede că Frații Grimm sunt doi analiști politici de renume mondial. O asemenea confuzie este demnă doar de ceața din CV-ul consultantului politic Niels Schnecker.

Dl Antonescu se află într-o situație de tip lose-lose.

Așa stând lucrurile, cred că ar fi un semn de înțelepciune dacă Domnia sa ar accepta astăzi că un Cotroceni via PSD a fost o poțiune halucinogenă care i-a fost administrată zilnic; ar renunța  și la o candidatură doar în numele PNL, aventură electorală fără mari sorți de izbândă; ar declanșa un proces de vindecare a rănilor din partid; și, mai ales, ar evita să fie perceput ca o bilă folosită de dl Băsescu în dărâmarea principalului popic pesedist  – dl Victor Ponta.

N-ar fi o soluție electorală imediată.  Ar fi una de altă natură. În lipsa soluțiilor strategice (durata lungă) s-a dovedit că un sac de victorii tactice (de scurtă durată) nu este suficient.

Dacă rezistă, după un asemenea exercițiu de a trece printre furcile caudine ale propriului partid, înseamnă că dl Antonescu are încă viitor politic. Dacă nu rezistă, are măcar șansa să reflecteze la motivele pentru care a ratat.

Șahistul Traian Băsescu continuă să câștige toate partidele, nu doar pentru că are pregătite, de fiecare dată, următoarele trei mișcări, ci pentru că detectează cu exactitate și următorele patru mișcări ale adversarilor. Mai ales rocadele pregătite de aceștia.

În plus, cinismul în care-și scaldă adversarii dl Băsescu este mai necruțător decît acidul sulfuric.

Pe dl Adrian Năstase îl plânge că a luat prea multă pârnaie, pentru o simplă găinărie. Mai că nu întreabă: “Ce-i veni prietenului meu Adrian să se predea de capul lui la penitenciar?”

USL-iștilor le cere să se împace imediat. Spre binele țării, evident.

Cât privește binele dlui Traian Băsescu el este asigurat de prostiile în lanț comise de adversarii săi politici.

O partidă între Bobby Fischer și niște amatori strânși în jurul meselor de șah din Cișmigiu devine nu doar plicticoasă, ci și sângeroasă, datorită unui ridicol care taie mai rău și mai adânc ca briciul.

Și-apoi, cine mai ia în serios existența  USL? Deconectată de la aparatul care o ține în viață printr-un soi de “comă indusă”, USL ar fi luată imediat în evidența cimitirului politic “Struțocămila – Alianțe Contra Naturii”.

imgres-1

Deși curtat cu insistență de cei mai cunoscuți “chirurgi” de la DNA (Departamentul Național Anticorupție), care vor să-l disece cont cu cont, singurul politician din al cărui DNA (Deoxyribonucleic accid) se aude, permanent, strigătul de luptă strămoșesc ”Con-sec-vență/Blackmail/Și (s)Cadență!” rămâne inenarabilul domn Dan Voiculescu.

Dacă nu vrea să afle, în ruptul capului, unde și de ce se încadrează unele dintre faptele sale, în schimb știe pe dinafară toate articolele de lege (y compris Constituția) cu care nu se au bine “crimele” altora.

Astăzi, dl Voiculescu cugetă astfel: “dacă tot vorbim de interese naționale, poate ar fi cazul să înceapă ancheta mult așteptată de români legată de tezaurul României de la Moscova și de implicarea lui Traian Basescu în nerecuperarea acestuia”./…/ “Trădarea intereselor naționale se încadrează perfect în art. 96 din Constituția României”.

Mâine, dl Voiculescu ar putea să ceară condamnarea la moarte a dlui Băsescu, pentru că a băut damigeana în care se afla “Graal”-ul daco-roman: proba DNA dovedind că Împăratul Traian a fost fiul lui Burebista, regele geto-dacilor, iar Roma o suburbie dărăpănată a Sarmisegetuzei.

Propun o soluție.

Decât să-l “hărțuiască” fără motiv pe dl Voiculescu, autoritățile române ar face mai bine să semneze un târg cu Domnia sa:

“Domnule profesor, vă punem la dispoziție aeronava prezidențială, vă duceți la Moscova și luați tezaurul românesc de la Putin. Dacă reușiți, la întoarcere vă încoronăm și inaugurați o a doua monarhie constituțională. Dacă nu reușiți și Putin vă pune o vreme la păstrare, în borcanul în care l-a ținut la murat pe Khodorkovsky, nu vom protesta – nici pe căi diplomatice, nici pe cale armată. Deal?”

”Trădare, trădare. De trei ori trădare!”, strigă și the one and only Mircea Badea, afectat că prin dispariția damigenei cu DNA nici el nu mai poate dovedi că este singurul urmaș, direct  și indirect, — asemeni unui complement — al “mogulului” Sulla. Cel antic și dictator.

Finalul aparține doctorului în teologie & teleologie, Mihai Gâdea:

Dragi telespectatori, ne întâlnim în emisiunea de mâine seară în care vă voi prezenta documente și dovezi in-cre-di-bile, sen-za-țio-na-le. E de necrezut, dragii mei, cât de…”

Alo, trezirea!

Mâine a și fost, dar n-ați băgat de seamă. Ce urmează e poimâine. Totul e de ne-cre-zut, pentru că e a-de-vă-rat, dragii mei. Sau neadevărat.

Totuna.

dt_signature2-e1270748737227[1]

Dorin Tudoran

Scriitor și publicist