Îmbulinare şi îmbobinare

Dl Ion Cristoiu s-a reîntors, în calitate de condeier, dar, bănuiesc, şi de strateg editorial, în bulina unde a brevetat găina născătoare de pui. Când a plecat, bulina era roşie. Când s-a întors, bulina e portocalie. O schimbare de paletă cromatică amintind de cea petrecută cu hemoglobina dnei Elena Udrea pe drumul de acasă la centrul de recoltare a sângelui.

 

Copyright @ poporul.ro și ziarul Gândul

Adăugându-se nucleului dur al gazetei de perete a Cotrocenilor, dacă nu cumva chiar preluând celula senatorială a publicațiunii, dl Cristoiu aduce cu sine experienţa slujirii tuturor mogulilor. Greu de ştiut cât va rămâne devotat unicului ”mogul bun”. Dacă şi caii se omoară, şi mogulii o pot îmbulina, nu? Căci nimeni nu poate fi sigur cât timp e prizat şi folosit drept “mogul de bine” şi când devine ”mogul rău”,  bun doar de decartat.

Tot ce pare, cât de cât, previzibil este că, având în arsenal două modele de flexibilitate supremă – cea doctrinară, reprezentată de dl Vladimir Tismăneanu, şi cea mediatică – ilustrată de dl Ion Cristoiu, orice mişcare de salon are şanse de a deveni o mișcare populară. Bazuka propagandei electorale poate face minuni. Mă gândesc la coincidenţa că dl Cristoiu este printre cei care l-au debutat pe dl Tismăneanu și i-au sprijinit începuturile publicistice şi-mi spun că oricât de mare ar fi detour-ul, marile spirite se regăsesc.

Citesc în gazeta atât de bulinată un titlu tare – ”MRU i-a luat faţa lui Antonescu”. Ce-o fi făcut cu ea?, mă întreb. I-o fi pus-o pe moacă lui Vasile Blaga, spre a vedea şi noi cum arată un pedelism cu faţă umană? Asta ar fi o mişcare din arsenalul cosmetico-doctrinar al dlui Tismăneanu.

I-o fi pasat-o lui Toader Paleologu, ca să capete şi Domnia sa o identitate, fiindcă nu poate umbla până la adânci bătrâneţi în pantofii ilustrului său tată? Asta ar fi o mişcare din arsenalul dlui Cristoiu, prestidigitatorul #1 al jurnalismului românesc post-decembrist.

O fi pasat-o Atelierului Video pentru a schimba faţa protagonistului din filmuleţul acela cu ”sex oral” de la alegerile trecute, peliculă mai aşteptată decât Godot şi cu acelaşi succes? Asta ar fi o mişcare din arsenalul altui senator al Evenimentului zilei de apoi.

Desen & Copyright 2012 - DION

 

Variantele nu sunt puţine, dar nu-l văd pe dl Mihai-Răzvan Ungureanu ţinându-se de asemenea şotii. Şi-apoi, chiar dacă îi voi întrista foarte mult pe liberali, cu faţa dlui Crin Antonescu nu se poate câştiga cine ştie ce. Oricum, nu alegeri. Mi-e teamă că tot greul va cădea pe şarmul foarte mic-titulescian al dlui Victor Ponta, fiindcă pe entuziasmul pe care l-ar putea provoca zâmbetul excesiv de conservator al dlui Dan Voiculescu, USL  n-ar trebui să conteze mai mult decât pe surâsul Fukushimei în zilele exploziei centralei nucleare.

O sugestie pentru echipa de PR a premierului: ar fi înţelept să contracareze folosirea acelui “MRU” prin impunerea (democratică, fireşte, deci inteligentă) a numelui întreg al Primului ministru. Uneori, victoria acronimelor marchează eşecul clarităţii. Cu o zi înainte de anunţarea componenţei noului guvern, cineva se grăbea să ne anunţe cel dintâi componenţa “Cabinetului TRU”…

Este spre binele dlui Mihai-Răzvan Ungureanu să nu apară confuzii de genul “MRU”-“TRU” sau “MRU”-“ITM”, căci şi aşa au început să i se lipească pe frunte alte acronime după mecanismul ”Premierul SIE”, iar, după cum ne reamintim, în timpul unei audieri parlamentare nici măcar un geniu de calibrul dlui Claudiu Elwis Săftoiu, azi vaşnic liberal, parcă, nu părea că înţelege diferenţa dintre SIE şi SRI.

Sigur, experţi într-ale marketingului politic pot spune că succesul unui acronim sau chiar al unei porecle poate duce la impunerea unui brand. Adevărat, numai că rămân la părerea că e mai bine să impui un nume. De exemplu, cred că dl Săftoiu ar fi izbutit mai multe folosindu-şi numele dintâi, “Claudiu”, decât “brandul” din mijloc – “Elwis”.

În lunile ce vin, confuzia între îmbulinare şi îmbobinare va produce multe victime. E de evitat realinierea după cei care se (re)înregimentează după cum bate vântul.

(P.S. Acest text poate fi citit și în revista TIMPUL, nr 2/2012)

0

Dorin Tudoran

Scriitor și publicist
Posted in