III. Portret de vinovat ideal (A)

Photo blog 7Fiindcă lumea se află în halul pe care cu toți îl deplângem, dar, când vine vorba de cauzele dezastrului, avem mai fiecare “preferințele” noastre, Dumnezeu ni l-a oferit, invitându-ne la atingerea unui consens, pe Donald J. Trump: “Luați și vă bucurați!

L-am luat și mulți dovedim că nimeni nu ne poate păcăli mai cumplit decât ținem să ne păcălim de unii singuri prin cunoscuta metodă științifică de a pune toată vinovăția pe umerii Efectului spre a inocenta Cauzele.

Americii îi mergea excelent. Indicatorul principal al bunăstării tocmai arăta că în 2016 ne merge mai prost decât în 1999, când, hodoron-tronc!, apare acest Donald J. Trump să jignească anii de prosperitate bipartizan asigurată.

În 18 luni ne-a prostit mai mult decât republicanii & democrații în 17 ani. Ori e mâna lui Putin, ori a Diavolului. Mai sigur – mâinile amândurora. Altfel nu se explică cele întâmplate, fiindcă americanul model nu s-ar fi dedat la un asemenea vot.

Spre a ascunde că nu are cap, Donald are patru mâini. Îndemânatece. Cu ele a furat aproape 60 de milioane de voturi de la Hillary, răpindu-i acestei pe jumătate Ioana D’Arc și pe jumătate Albă ca Zăpada dreptul de moștenitoare a monarhiei prezidențiale.

Aflăm că Mussolini și fasciștii săi, Hitler și naziștii săi, Pavelič și ustașii săi, Dollfuß și al său Ständestaat, Franco și franchiștii săi, Salazar și al său Estado Novo au fost pâinea lui Dumnezeu, în comparație cu megafascistul antropofag Donald J. Trump.

Noaptea de 8 noiembrie a fost o Kristallnacht à l’américaine, măcel globalizat, căruia i-au căzut victime toate grupurile etnice, cu excepția colaboraționiștilor, teribilii white trash, antrenați în poligonul “A Basket of Deplorables”.

Vineri, 20 ianuarie, 2017, dimineața – Inaugurarea. Noaptea – operațiunea Colibri II, aka Noaptea cuțitelor lungi II. Măcelari-șefi: Chris Christie, Rudolph Giuliani, Mike Pence și Paul Ryan. Ordinea alfabetică este oferită de o prestigioasă revistă newyorkeză.

De ce nu fugim, cât mai avem vreme, alăturându-ne exodului condus de luminaries de magnitudinea unor Miley Cyrus, Al Sharpton, Cher sau Whoopi Goldberg, gânditoarea care ne-a dat acel încurajator ”I dont really view communism as a bad thing.”?

Iată mai jos un răspuns. Îmi place, chiar dacă îmi displace restul discursului (prea dezechilibrat politic), fiindcă recomandă o atitudine de adoptat, indiferent de culoarea autoritarismului cu care ne putem confrunta într-un scenariu sau altul al Istoriei:

But despair is no answer. To combat authoritarianism, to call out lies, to struggle honorably and fiercely in the name of American ideals – that is what is left to do. That is all there is to do.”

Totuși, mi-aș permite să adaug că “idealurile americane” nu au fost și nu sunt (încă) exclusiv de stânga. Când există motive, avem dreptul să fim neliniștiți, dar și obligația de a nu fi ridicoli. Mai ales când scriem la gazetă.

dt_signature2-e1270748737227[1]

 

Dorin Tudoran

Scriitor și publicist
Posted in