II. Eva Peron rămâne pe peron

Photo blog 7Hotărât lucru, personalitatea dnei Hillary Clinton produce reacții dintre cele mai diverse. Uneori e greu de înțeles dacă explicația stă în cameleonismul orbitor al fostei Prime Doamne sau în laxitatea criteriilor de receptare a semnalelor de tip “curcubeu” transmise de acest ”animal politic” de o tenacitate extraordinară.

Discursul de mulțumire ținut pentru membrii echipei de campanie electorală și pentru toți cei care au susținut-o în acest maraton a fost exemplar structurat și mișcător rostit. El a avut darul să emoționeze și să provoace cuvinte de laudă până și din partea unor aprigi adversari politici. Pentru o clipă, criticile au adormit subit.

Printre aceste critici, venite și de la mulți suporteri dezamăgiți de înfrângere cu doar câteva ore înaintea discursului doamnei Clinton a fost și aceea absolut întemeiată privind o campanie în care candidata democraților nu a avut un mesaj limpede. Succesiunea sloganurilor ”în scară” a sfârșit prin a oblitera total mesajul.

Sloganul-șef, ”Stronger together”, împrumutat după titlul unei broșuri de propagandă cosemnate împreună cu Tim Kane, colegul de ticket electoral, a spus multe și nimic. De partea cealaltă, asumându-și riscul de a trezi suspiciuni și acuzații foarte dure, sloganul lui Donald Trump, “America First“, a percutat.

Aici s-a aflat diferența fundamentală între cei doi candidați. Neavând practic nimic de pierdut, Donald Trump și-a asumat riscuri multiple – discursuri, reacții, comentarii inacceptabile etc. – care ar fi putut îngropa nu un candidat, ci zece. Hillary Clinton a operat într-o zonă de confort proprie produselor unui sistem închis. O zonă, uneori de maxima siguranță; alteori – de falsă siguranță.

“Mușcătura” nu avut dinți. E greu să sfâșii, când porți o proteză dentară. Mai ales când ești obligat să investești timp și energie în a te apără. Iar cele pe care ești obligat să le explici nu pot fi, cum a încercat, livrate opiniei publice sub eticheta “Simple erori; n-am făcut-o cu intenție. Nu se va mai întâmpla.”

“Scheletele din debaraua” de campanie a dnei Hillary Clinton nu au fost nici “simple”, nici nu au constituit rezultatul unor erori din care intenția să fi lipsit. Dimpotrivă, intenția și mai ales siguranța arogantă cu care au fost comise au fost alarmante. Fragmente din corespondența între apropiații ei de campanie o confirmă.

Hillary Clinton nu este o piesă independentă, este parte a unui mecanism politic redutabil – Bill & Hillary Clinton. O structură care vine cu avantajele și dezavantajele ei. În prima categorie intră ipostaze ca Prima Doamnă de Arkansas, Prima Doamnă la Casa Albă, Senator de New York, Secretar de Stat impus de partid câștigătorului din 2008, Barack Obama.

În a doua categorie intră strigoi precum “I did not have sexual relations with that woman…” și “It depends on what the meaning of the word ‘is’ is.“ Nu de sordidul faptelor și de mijloacele jenante ale apărării de acum două decenii a fost vorba, ci de aroganta certitudine că poți folosi, încă o dată, cu succes, aceeași rețetă.

Adevărurile cele mai devastatoare nu au fost cele despre candidata Hillary Clinton, ci cele despre instituția Mentalitatea Clinton. Și aceste adevăruri nu au fost neapărat devastatoare atunci când au fost  rostite  de adversarii politici ai dnei Clinton, ci când au fost formulate de unii dintre cei mai apropiați colaboratori ai ei. Un exemplu este cel al lui John Podesta din mesaje devenite publice.

De la instincte politice mai mult decât discutabile, la încăpățânarea diabolică de a nu recunoaște adevărul și incapacitatea de a accepta o decentă reconciliere cu el, paleta este vastă. Podesta – Hillary Clinton, sacul și petecul. Potrivit propriei mărturisiri, în urmă cu două decenii, cel dintâi a fost salvat de pușcărie de un vechi prieten, avocatul Peter Kadzik.

Același Kadzik, azi Assistant Attorney General for Legislative Affairs în Ministerul de Justiție, care a livrat domanei Clinton, via Podesta, întrebările pe care membrii unei comisii a Congresului urmau să i le pună dnei Secretar de Stat. Practica întrebărilor ilegal transmise dnei Clinton s-a dovedit una curentă.

Nu puțini democrați, inclusiv președintele Obama, ba chiar și republicani deveniți magnanimi după ce Donald Trump a câștigat alegerile, s-au declarat impresionați de încurajarea transmisă celor mai tineri dintre suporterii săi de Hillary Clinton, tineri profund afectați de înfrângere: “Fighting for what’s right is worth it.”

Un îndemn incomplet, căci din el lipsesc câteva detalii despre o componentă care nu are ce căuta în asemenea competiții: să nu accepți sabotarea propriilor colegi de partid în competițiile interne, să nu recompensezi sabotorii cu poziții ca Președinte Onorific al Campaniei tale Electorale, să nu accepți furtul întrebărilor secrete pentru dezbateri etc.

Poate că primului îndemn i s-ar cuvenit o pereche, ceva de genul “Use of malversation when fighting for what’s right is wrong and unacceptable.” 

Doamna Hillary Clinton le-a mulțumit și celor care au contribuit financiar la campania sa electorală fie și cu numai cu 5 dolari. Dar a uitat să le mulțumească celor care au ajutat-o să aibă la dispoziție aproximativ două miliarde de dolari pentru această campanie; totuși, nu din pușculițele cu 5 dolari s-a strâns o asemenea sumă indecentă.

Adevăratul mesaj electoral al candidatei Hillary Clinton a fost ”Vreau și mi se cuvine să fiu președintele Statelor Unite”.

Nu a fost suficient de convingător. Deși cuplul politic Bill & Hillary Clinton a fost timp de câteva decenii unul extrem de redutabil iar protagoniștii au dovedit, nu o dată, că au mai multe vieți politice, e posibil ca 8 noiembrie 2016 să marcheze apusul Clintoncrației.

P.S. Dacă în discursul de dimineață, Hillary Clinton menționa că l-a sunat pe Donald Trump pentru a-l felicita și a-și oferi serviciile de a colabora cu noul președinte spre binele țării, seara, la ora când scriu aceste rânduri, în mai multe orașe americane, suporteri ai dnei Clinton sunt angajați în demonstrații anti-Trump, unele dintre ele marcate de violență. Semn că a respecta rezultatul unor alegeri libere și echitabile nu e la îndemâna oricui și că fiecare tabără își are propriul “basket of deplorables”.

dt_signature2-e1270748737227[1]

Dorin Tudoran

Scriitor și publicist
Posted in