Honi soit qui mal y pense?

Din păcate, naturelului local românesc i se alătură uneori o lejeritate surprinzătoare a discursului venit din afară. Când e vorba de jurnaliști de toată mâna, e de înțeles. Când lejeritatea unor afirmații vine de la oameni serioși, cazi pe gânduri.

Istoric cu o substanțială muncă de cercetare a realităților românești, dna Catherine Durandin dă un interviu dnei Doina Jela – o interesantă “prefață” a cărții dnei Durandin România mea comunistă, în curs de apariție la Editura Vremea. (AICI)

Confirmând neîncrederea exprimată în carte (apud Doina Jela) față de Mihnea Berindei, dna Durandin răspunde la o întrebare punctuală a dnei Jela într-o manieră mai degrabă proprie presei de scandal, decât caracterizând un istoric reputat:

“Dimpotrivă, am fost șocată atunci când am fost alertată – în scopul de a fi protejată – de serviciile noastre de informații franceze. A fost o întâlnire, la o cafea, apoi la un prânz în oraș, pentru a  confirma  dezvăluirea statului lui  Mihnea,  trimis în Franța  de Securitatea românească,  pentru a „penetra”  grupurile  militanților  pentru drepturile omului. În timp ce-mi scriam memoriile,  am cerut o întrevedere  la Serviciile  noastre, iar informația mi-a fost confirmată pentru a treia oară. Vă puteți da seama că  informația asta m-a  tulburat profund.  Veți admite  că n-o să dau numele sursei mele principale din Serviciile de informații franceze.”

Deci, plecat dintre noi, Mihnea Berindei nu mai poate răspunde, iar dna Durandin ne roagă să o credem pe cuvânt, fiindcă nu poate să dea numele sursei care i-ar fi oferit informația. Și asta după ce, la începutul răspunsului precizează n-am să intru într-o dezbatere care implică serviciile de informații franceze.”

Regret, dar tocmai a intrat. Și încă într-o manieră nu tocmai academică. După această informație/acuzație, tot ce ar mai fi trebuit să adauge dna Durandin ar fi fost: Honi soit qui mal y pense…

copertă și © – ion barbu

Securitatea a lansat prin agenții ei dinăuntrul și din afara României, acuzații de același fel, menite să compromită oameni ca Vlad Georgescu, Ioana Măgură Bernard și atâția alții, demni de respectul și recunoștința noastră.

Este surprinzător să vezi un istoric serios, care a scris pagini excelente despre rolul nefast al Securității, procedând într-o manieră care amintește de strategiile de discreditare folosite și de instituția cu pricina.

Dacă mâine, o altă sursă din serviciile de informații franceze i-ar șopti dnei Durandin, “la o cafea, apoi la un prânz”, că Virgil Ierunca și Monica Lovinescu au fost și ei oamenii Securității, dna Durandin ar face publică și o asemenea “informație” de aur? Că nu doar serviciile de informații românești se ocupă cu intoxicări. Toate fac și asemenea treabă murdară, y compris cele franceze.

Am cunoscut puțini români trăind în afara României care au făcut la fel de mult ca Mihnea Berindei pentru devoalarea în Occident a chipului hidos al dictaturii comuniste din România și pentru apărarea celor care au încercat, după puteri, să i se opună.

Dna Durandin pomenește despre noul statut al Domniei sale, acela de “consultantă la Ministerul Apărării franceze”. Cineva dotat cu infinit mai multă maliție decât mine ar putea spune că asemenea afilieri sunt ușurel suspecte.

După care ar adăuga: Honi soit qui mal y pense

 

0

Dorin Tudoran

Scriitor și publicist