Focul şi pompierii

Traian Băsescu s-ar fi folosit de foarte mulţi oameni. Foarte mulţi oameni s-ar fi folosit de Traian Băsescu sau, cel puţin, de numele lui. Ş.a.m.d.  Şi? Toate acestea sunt sau pot fi adevărate, dar nu reprezintă nici o crimă. Sunt parte din viaţa politică. Pretutindeni. Şi nu le va schimba nimeni.

Ce aseamănă, până la ameţeală, formaţiunea politică creată de Traian Băsescu (PDL) şi opoziţia actuală este neputinţa de a se detaşa de Obsesia Băsescu. Mai tot ce se imaginează de către mulţi, şi într-o parte şi în cealaltă, se focalizează pe Traian Băsescu. Şi, cum preşedintele nu are 80 de ani, obsesia se consolidează.

Cum să mergem înainte, fără a-i nega meritele fondatoare? Cum să câştigăm alegerile, fără a trage în Băsescu, chiar dacă el ar decide ca după 2012 să stea acasă? Dacă Băsescu ne lasă să tot gândim alternative şi în ultimul moment vine, ca altădată, cu propriul scenariu şi îl impune? Dacă totul este aranjat şi ”ăia” vin cu un succesor care este omul lui Băsescu şi Băsescu devine premier, după scenariul Putin-Medvedev? Şi, dacă ajuns premier, Băsescu îi spune succesorului la preşedinţie să-l scutească cu ideea de preşedinte jucător, fiindcă guvernul îl conduce el, premierul? Ş.a.m.d.

Este Traian Băsescu omul politic care să le spună alor săi: ”Oameni buni, vă rog să gândiţi viitorul, ca şi cum eu n-aş exista pe lume?” Şi-apoi, ce motive ar avea să transmită un asemenea mesaj? Este el omul care să le spună alor săi: “Îmi asum tot ce nu am reuşit ca partid şi recunosc că tot ce a ieşit bine vi se datorează exclusiv?” Şi-apoi, chiar ar avea motive să facă aşa ceva?  Chiar n-au reuşit toate guvernele Boc să realizeze ce promiseseră, numai din cauza lui Traian Băsescu? Sau, chiar nu a reuşit Traian Băsescu, în multe din cele pe care le-a promis, doar din cauza camarazilor săi de partid?

Bănuiala că Traian Băsescu încercă, din răsputeri, să salveze PDL-ul  chiar împotriva voinţei  partidului seamănă cu anecdota în care Bulă întârzie la şcoală vreo câteva ore fiindcă a ajutat o bătrână să treacă strada, deşi bătrâna nu dorea, nici în ruptul capului, să traverseze.  Dilema lui Traian Băsescu ar putea fi:  ce este mai dificil, să salveze un partid pe care îl consideră bântuit de gânduri sinucigaşe sau să creeze un alt partid pe o piaţă şi aşa suprapopulată de partide şi marcată grav de lipsa unor politicieni performanţi? Şi la această întrebare, nici măcar Sebastian Lăzăroiu nu are un răspuns neechivoc, deşi ar vrea să ne lase să credem că îl are. Cu alte cuvinte, cât se mai poate întinde damblau formelor fără fond?

 

Ilustrație & Copyright 2011 - DION

Ion Iliescu este măcar sincer, când menţionează caracterul pur anti-Băsescu al Uniunii Social Liberale (USL). Că face o comparaţie între această alianţă şi cea împotriva lui Hitler, mă lasă fără cuvinte. Nu şi fără punct. Deci – punct.

Când eşti la putere, tot ce încerci să faci şi nu iese e din vina opoziţiei. Când din opoziţie ajungi la putere, tot ce nu reuşeşti să faci este din cauza moştenirii lăsate de ”ăilalţi”. Tot omul ajuns la putere spune că vrea să facă bine ţării şi că tot omul din opoziţie se opune. Tot ce se schimbă, după ce se produce alternanţa la putere este numele celor care vor să facă bine şi al celor care se opun binelui. Serios vorbind, cine poate crede în bazaconia că oamenii vin la putere cu un plan bine stabilit de a face rău ţării? Întrebarea se aplică şi la cazul oamenilor ce se trezesc în opoziţie.

Mulţi din oamenii opoziţiei de azi arată ca nişte pompieri care se autosesizează, dau buzna într-o casă care, după opinia lor, arde din temelii, se duc direct la frigider, scot şi beau toate sticlele de bere puse la rece, după care pleacă la fel de grăbiţi cum au venit, uitând un singur lucru – să stingă focul. Fiindcă focul nu este decât obsesia Băsescu. Şi obsesiile nu se sting cu furtunul sau cu gargara.

Toate acestea, şi multe altele, confirmă un lucru ce întristează pe mulţi: Traian Băsescu rămâne cel mai important actor politic al ultimului deceniu, un politician de o combativitate extraordinară. Diabolizarea lui nu este deloc mai înţeleaptă decât lustruirea lui. Idolatrizarea i-a făcut mult rău, diabolizarea s-ar putea să-i facă mult bine.

Vom vedea.

Ce vedem, deocamdată, este cum gândeşte Victor Ponta:

“Pe mine la Băsescu nu mă deranjează că ar fi fost securist sau că ar fi dat notă la securitate înainte de 1989, mă deranjează ce face în 2011.

Deci, orice fel de reproş al meu pentru domnul Voiculescu se va referi la ce face în 2011, la ce a făcut pe când eram eu la şcoala generală şi jucam baschet în curtea şcolii n-o să-l fac pentru că mi se pare un fariseism şi nu am de gând să fiu ipocrit.”

Sper că observaţi ditamai snopul de lumină de la capătul tunelului gândirii “Micului Titulescu”.

Cred că minorul Victor Ponta a fost victima unei răpiri. Făptuitorii sunt somaţi să-l ducă înapoi în curtea şcolii şi să-l lase să tragă la coş până la adânci bătrâneţi. Altfel, îi aruncă năzdrăvanul licurici, pe toţi, la alt coş.

 

Ilustrație & Copyright 2011 - Alex. DIMITROV

Nici celălalt Pompier-Şef, Crin Antonescu, nu gândeşte mai puţin profund despre furtunul cu care ar trebui stins focul Băsescu:

Dan Voiculescu nu este membru al PNL, iar alianţa noastră este încheiată pe câteva obiective politice care nu au de-a face cu trecutul lui”​ .

De înţeles – nici Crin Antonescu nu are nimic de-a face cu trecutul partidului pe care îl conduce. S-ar putea să nu aibă de-a face nici cu viitorul partidului, dacă PNL s-ar hotărî,  chiar şi în acest al 13-lea ceas, să aibă vreun viitor. Poate fi iertat doar dacă dă răspunsul corect la întrebarea “Care a fost omul politic român, atât de nefericit de rezultatul unor alegeri, încât a afirmat că românului nu ar trebui să i se dea dreptul la vot decât după ce împlineşte 40 de ani?”

Dacă propunerea-năduf ar fi fost acceptată, la cât ar fi trebuit ridicată vârsta pentru cei ce ar avea dreptul să conducă un partid politic?

Un coş de baschet şi pentru fostul ministru al tineretului, vă rog!

După ce se încălzesc, să te ţii ce unu-la-unu se încinge între cei doi minori. Şi atunci, vor apare alţi pompieri. Majori.

 

Ilustra'ie & Copyright 2011 - Alex. DIMITROV

Alți doi membri PNL au pentru Dan Voiculescu niște recomandări înduioșătoare. Marius Oprea îi sugerează “să facă un pas înapoi, altfel întreaga alianță va avea o problemă”, iar Ludovic Orban îl sfătuiește “să nu se mai manifeste în viața publică, pentru că nu mai are credibilitate.”

Să vedem ce răspunsuri vor primi pe setul de “sticle”.

Dorin Tudoran

Scriitor și publicist
Posted in