Fiecare generație: sau când e prea târziu

Cu câteva zile în urmă, pe acest blog, un  comentator recomanda altui comentator stoicismului. S-a întâmplat ca schimbul de replici să mă prindă chiar în timpul unui neașteptat exercițiu de stoicism. Unul nesemnificativ. Totuși, o încercare de care m-am simțit mândru.

Mi-am reaminit de Epictet, stoicul grec, și al său: “A-i acuza pe alții de propriile tale nefericiri  e semn că ai nevoie de educație. Să te acuzi de unul singur e semn că educația ta a început. Să nu te acuzi nici pe tine,  nici pe alții dovedește că educația ta s-a împlinit.”

Ciclul neîntrerupt al blamărilor, începând cu cel peste generații, constituie una dintre căile prin care pustiim viețile altora și așternem locul pentru pustia ce se instalează în propria noastră viață.

Vitriolăm cu sete spațiul sensibil dintre răspundere și vinovăție, micșorând șansele rănilor de a se închide. Apoi, ne văităm că totul doare.

Uneori, când simt foarte apăsat acest pericol, reascult un cântec pe care vi-l recomand și dumneavoastră – http://bit.ly/bFUDPF.

Un sfârșit de săptămână liniștit!

Dorin Tudoran

Scriitor și publicist
Posted in