“Eminul meu cel dulce”, “Steluța mea cea sfântă”

Crește sub ochii noștri fascinați cel mai emoționant Epistolar al ”timpului din toate vremurile”. Pentru a rămâne exact unde s-a întrupat, romanțul este scris direct în hyperspațiu. Acolo vom ajunge și noi – ni se spune – după ce ne vom fi încheiat jalnica meserie de pensionari pe această planetă, bătută în cap de o calotă de albuș și stând pe un poponeț gălbior. Un fel de ou pentru care nu se găsește un Paște.

El se pune cu smerenie pe locul lui Eminescu, trimițându-l pe Emin să se hodinească puțintel:

“fix aşa ar fi zis Manolescu şi dacă ar fi fost Maiorescu şi trebuia să vbească despre primul şi singurul volum antum al lui M.Eminescu, aloo… Iar asta ar fi însemnat – după părerea ta – că Maiorescu / Manolescu ista l-ar fi criticat pe Emin pentru că nu e un poet harnic şi premiat, ca al său leat ?”

Ea se jertfește pentru El, aruncându-se într-o luptă multilateral dezvoltată împotriva dușmanilor care-L pizmuiesc. Numai că unicitatea absolută a romanțului suferă taman aci o ciobitură din pricina unui insert comic dintr-o tragedie greacă. Fără să citească instrucțiunile de folosire, Ea aruncă arma nucleară în direcția mișeilor. Hapsână, arma  se întoarce împotriva Ei și a Lui, căci nu era decât un bumerang perfid:

“Dar cu răspunsul de azi, care a fost ca un bumerang, ai dovedit că tu ai rămas același mult lăudat de ei în textele, prefețele, interviurile, cronicile, antologiile lor, iar ei, da, niște biete bîrfitoare și poate mai rău siluitori de suflete.”

 

Desen & Copyright 2012 - ION BARBU

Răspundem:

Dânsului – maistorașule, luceafărul celălalt era nemuritor și rece. Tălică te-ai suit hyper-încins pe soclu și ai continuat să tropăi acolo – Hopa-hop/Hopa-hop/Când la trap, când la galop – și, prin presiune repetat aplicată soclului, l-ai băgat în germinativ la trei coți sub nivelul mării. Acum ne întrebi de ce te-ai suit  acolo. De unde să știm ?

Dânsei – mult stimată veronică, noi știam c-o ai prea mică. Mă grăbesc să precizez: puterea de discernământ. Nu era nevoie de dovezi suplimentare.

Amândurora – copii ai suferinței, fiți fericiți! De-acum și până-n veacul veacurilor hyperspațiale. De dimineață, până seara; pe deal, buciumul sună cu jale.

Declar încheiat  tripticul  Poet cu lubeniță – natură vie, puțintel cam moartă.

Nu mă puneți iar la muncă: ce-i mult strică.

0

Dorin Tudoran

Scriitor și publicist
Posted in