Doi “recidiviști”: Ion Jinga și Andrei Pleșu

Jos pălăria!
Jos pălăria!

În vreme ce unii reușesc să se facă și să ne facă de rușine, oriunde s-ar afla, alții ne fac cinste, nesocotind impulsul multora dintre noi de a fi mai atenți la jumătatea goală a paharului, decât la cea plină. Căci, spre deosebire de rău, binele e foarte plicticos.

Joi, 26 februarie,  la Londra, ambasadorului României în Marea Britanie, Dr Ion Jinga, i-a fost decernat titlul “Diplomatul anului 2015” (AICI). Ion Jinga “recidivează”, căci, în 2007, primea același titlu, la Bruxelles, pe când era ambasador în Regatul Belgiei.

Nu știu câți alți ambasadori ai României au un blog pe site-ul unei mari publicații, dar Ion Jinga are (AICI). Mă bucur să văd un diplomat român scriind despre Magna Carta Libertatum.

Ce bine sună:

“Nulli vendemus, nulli negabimus aut differemus rectum aut justiciam.”//“To no one will we sell, to no one we will deny or delay, right or justice.”/(“Nimănui nu-i vom vinde, nimănui nu-i vom refuza sau amâna (un) drept sau dreptatea.”)! (AICI)

 *

După ani de secetă ori de “inițiative” politice demne de uitat, europarlamentarul Cristian Preda a avut o idee civică excelentă:

Recomand cu căldură acordarea Premiului Cetăţeanului European 2014 rectorului Colegiului Noua Europă, dl. Andrei Pleşu, fondatorul unei instituţii ce a contribuit în mod substanţial de-a lungul existenţei sale la consolidarea spiritului european în România şi la difuzarea valorilor europene în vecinătate şi în lume.”

Parlamentul European a ținut cont de recomandarea lui Cristian Preda (AICI), semn că l-a iertat pentru tovărășia de lungă durată cu inenarabila “europarlamentară” EBA.

Citez cu mare placere din Andrei Pleșu:

“Primul rând de mulţumiri se adresează celor care, în această ţară, au avut o gândire şi o comportare proeuropeană, cu mult înaintea noastră. N-am inventat noi proeuropenismul, nici măcar părinţii noştri, nici măcar bunicii noştri.”/…/”Eu socotesc, văzând cât de grea e situaţia Europei de azi, că, dacă e un element de stabilitate şi continuitate în Europa pe care trebuie să mizăm, oricât pare de discret, este cultura, viaţa academică, cercetarea ştiinţifică. Astea ar trebui să fie o axă de supravieţuire durabilă.”

Atâta vreme cât mai există constructori de instituții de talia lui Andrei Pleșu, mai sunt speranțe. Chiar dacă raportul dintre constructori și “deconstructiviști” a devenit cam de 1 la 10.000.

dt_signature2-e1270748737227[1]

Dorin Tudoran

Scriitor și publicist
Posted in