Din șale s-a-ndreptat Defecta

Le plac vorbele mari, dar, după ce le rostesc, se reped să le golească imediat de conținut. Nu de alta, dar să facă loc altor vorbe mari, că din vorbe mici e greu să-ți construiești un viitor politic, palat lângă București, vilișoară la mare, vilă la munte, relații pe axa Washington – Băicoi, bașca să-ți înregistrezi niște partide-alternativă ca să contracarezi cu ele emanciparea copilelor din flori ale Albei ca Zăpadă.

Nu se terminase bine o busculadă parlamentară și cuvântul magic a fost “Coabitare”. Cum am depins mai mereu de modele franceze, ni s-a dat și “modelul paradigmatic”: Fronçois Mitterrand – Jacques Chirac. Numai că în România, actorii se numesc François Ghițescu și Jacques Ghițulescu. Vizita la București a celuilalt Jacques – Attali – poate fi foarte interesantă, dar nu va vindeca boli locale.

Șeful statului și Ministrul de Externe reprezintă pârghia fundamentală a diplomației. Chiar dacă nu se iubesc, cei doi trebuie să-și vorbească. Firește, nu de mamă – “Ba, pa’ mă-tii!”. În public, trebuie să-și strângă mâinile. Binențeles, nu cu ușa. Nu inviți un om la tine, ca să-i da un cap în gură, când intră pe ușă, și un picior în fund, când pleacă.

Înțeleg mâhnirea dlui Traian Băsescu de a-l fi văzut pe profesorul Andrei Marga făcând o paralelă între unele decizii ale președintelui  și inițiative ale lui Benito Mussolini. Rămâne antologică însă și invitația nu tocmai discretă adresată profesorului Marga de un importator-exportator transoceanic de democrație, aflat la adăpostul Președiniției. Dacă nu era fericit cu situația României sub guvernare PD-Listă, spunea transoceanicul pro-prezidențial, dl Marga n-avea decât să se sinucidă – îi oferea  și bibliografie potrivită.

Desen & Copyright 2012 - ION BARBU

Deși fostul șef al diplomației românești, dl Teodor Baconschi, a fost felicitat chiar de domnișoara EBA pentru “succesuri” strălucite, dl Marga are de desțelenit multe zone înțelenite de predecesorul său. Cum va putea să o facă, din moment ce președintele nu vrea să-l vadă, greu de înțeles. Să nu uităm că numirea ambasadorilor și, implicit, rechemarea lor, sunt prerogative ale Președintelui. Aici, șeful diplomației are mâinile legate

Consulii  (mai cu seamă cei Generali, chiar dacă unii nu sunt decât colonei ) sunt numiți, dacă nu mă înșel, de către premier. Daca așa stau lucrurile, dl Ponta va avea mult de lucru aici, fiindcă rechemarea unor clovni ratați, vânzători de rațe sau degustători de vinuri înșurubați în “diplomație” cam este o prioritate.

În sfârșit, știm ce se întâmplă (sau ce ar trebui să se întâmple) cu un înalt demnitar de stat, dacă se dovedește că a fost informator al Securității. Nu știm însă ce se va întâmpla (sau ce ar trebui să se întâmple) cu un om care a lansat o acuzație calomniosă.

Deci: dacă se dovedește că dl Andrei Marga a fost ce a insinuat dl Sebastian Lăzăroiu, dl Marga trebuie destituit cât mai rapid. Dacă se dovedește că dl Lăzăroiu a mințit, cu Domnia sa cum devin lucrurile?

Tocmai în răspunsul la asemenea întrebări se află o altă întrebare. Cea în legătură cu trăinicia sau șubrezenia statului de drept românesc. Stați liniștiți, după “Moartea domnului Lăzărescu”, nimeni, nici chiar dl Cristi Puiu, nu mai are chef să filmeze “Moartea (politică) a domnului Lăzăroiu”. Au și românii nemuritorii lor, nu?

Probabil că dl Lăzăroiu va fi re-promovat, pentru că știa lucruri pe care nu le știau nici Președintele, nici SRI, nici SIE, nici CNSAS. Chiar, de unde le știe pe toate dl Lăzăroiu? Mai că-ți vine să zici: “Al dracu’, domn’ Lăzăroiu ăsta!”

Cum a încercat să se-ndrepte un pic din șale, coabitarea a trosnit din toate încheieturile, dovedindu-se defectă.

Păcat!

0

Dorin Tudoran

Scriitor și publicist