Despre populism: Obrador vs. Trump

În 2006, am făcut parte dintr-un grup de experți internaționali care a monitorizat alegerile prezidențiale din Mexic. Finaliștii au fost Andrés Manuel López Obrador, carismaticul, populistul şi explozivul Şef al Guvernului Districtului Federal – adică primar, dar având în subordine nu doar oraşul, ci întregul District Federal — și Felipe Calderón Hinojosa.

DSC01626

Am bătut Mexicul de la nord la sud și de la vest la est. Locul era un vulcan. Sprijinul pentru Obrador – zgomotos şi nu deseori agresiv. Ideea că ar putea pierde în faţa lui Calderón – absolut de neconceput pentru marea majoritate a suporterilor săi. Aşa a rămas şi după alegeri – de neconceput, de neacceptat – în pofida evidențelor. Rezultatul alegerilor din 2 iulie au fost ratificate definitiv abia la 5 septembrie.

Timpul petrecut atunci în Mexic a constituit pentru mine o experiență uluitoare prin tensiune socială şi politică, mişcări şi erori strategice etc. Orele – de noapte sau de zi – petrecute la Instituto Federal Electoral (IFE) sau în locuri unde se renumărau voturile au fost fascinante.

DSC01661

I-am întâlnit pe cei doi candidați în situații diverse. Întâlnirile “tip format restrâns” au fost pentru mine cele mai instructive. Între cei doi exista o diferență substanțială. Nu mă refer la platformele lor electorale, care erau în chip natural diferite. Mă refer la diferențe de calitate intelectuală, nivel al discursului politic, carismă, capacitate de a înțelege economicul, stăpânire de sine în vâltoarea înfruntărilor.

Întrând în cursa pentru prezidenţiale, Obrador era un candidat cu o rată de popularitate de 84%, un politician şi administrator creditat a-şi fi ţinut 80% dintre promisiunile făcute înainte de a deveni bossul Districtului Federal. Câţi politicieni se pot lăuda cu aşa ceva? Totuşi, a pierdut.  La o diferență de 243, 934 de voturi, adică 0.58%.

Din anii petrecuţi în ceea ce se numeşte cu un termen umbrelă dezvoltare internaţională, aproape 15 i-am dedicat alegerilor şi tot ce ţine de ele. Am văzut competiţii politice de o duritate greu de imaginat dar, într-un fel, nici o experienţă nu m-a marcat probabil aşa cum a făcut-o acel Mexic 2006.

Obrador a pierdut fiindcă, în final, supralicitările discursului populist i-au subminat șansele. Într-una din întrunirile electorale, a declarat că, odată ajuns preşedinte, dacă Washingtonul nu joacă cum cântă el, va întrerupe relaţiile cu Statele Unite.  Pentru o vreme, suporterii săi au fost într-un extaz frizând delirul.

Repetată la nesfârșit, promisiunea cu pricina l-a costat pierderea alegerilor. Cum? Simplu. Încet, încet a pierdut voturile oamenilor plecaţi la muncă în America, şi ale membrilor famiilor acestora, mexicani supravieţuind în ţară doar graţie banilor celor muncind în afară. Pentru propria gafă, echipa lui Obrador şi structurile “logistice” ale lui Chávez l-au urât şi mai tare pe Calderón.

16806875_1246722028777972_204863238387482631_n

La 64 de ani, populistul-patriotard Obrador este din nou candidat la funcția de președinte a Mexicului. În campania sa electorală a inclus și California. În ziua de 16 februarie, la Los Angeles, l-a acuzat pe președintele Trump de “demagogie a patriotismului”. N-am putut să nu zâmbesc, amintindu-mi cele trei-patru întâlniri cu Obrador în 2006 și nu puținele sale mitinguri electorale la care am fost de față în acea vară atât de fierbinte.

Nu știu care sunt șansele populistului Obrador – rămas fără sprijinul “fratelui” său venezuelan Hugo Rafael Chávez Frías — de a deveni, în sfârșit, președinte al țării sale. Nu știu dacă, învingându-l pe Trump “în deplasare”, își va consolida șansele pentru confruntările pe “teren propriu”. Nu știu nici măcar dacă, în ochii lui Obrador, California va mai fi parte a Statelor Unite ale Americii sau e pe cale să redevină parte a Estados Unidos Mexicanos, cum a mai fost între 1821 și 1848.

Știu însă foarte bine că sub “dictatorul” Donald Trump nu există niciun impediment în calea unui politician străin de a organiza mitinguri în America, întruniri în care să-l acuze pe șeful executivului american de tot ce găsește de cuviință și să-l amenințe că va înainta o plângere către ONU referitoare la “încălcarea drepturilor omului” de care se face vinovat președintele american.

CCI20022017 (dragged) (1)

În Mexicul unui președinte Andrés Manuel López Obrador “reciproca” nu ar fi posibilă, cum nu a fost posibilă în Venezuela “fratelui” său Hugo Rafael Chávez Frías . Este o diferență pe care marii iubitori de proteste ar trebui să nu o uite. În perioada în care m-am aflat în Mexic, în 2006, intrările și ieșirile mele din acea țară se făceau pe baza unui DOCUMENTO MIGRATORIO DEL NO IMMIGRANTE FM3.

CCI20022017_2

Încă am acel ”pașaport” verde. Recitesc condițiile de pe pagina nr. 2 și documentul atașat “pașaportului”. Cei curioși le pot citi și ei mai jos.

CCI20022017 (dragged) 1

CCI20022017_3

Iată AICI un text mai vechi despre acea vară și alte momente care i-au urmat text din care un paragraf sau altul au fost folosite și în textul de acum.

dt_signature2-e1270748737227[1]

Dorin Tudoran

Scriitor și publicist
Posted in